Aceasta reiese dintr-un studiu comun realizat de Planbureau voor de Leefomgeving (PBL) împreună cu WUR-Wageningen privind politica de mediu a ultimilor zece ani.
În 2013, guvernul național și provinciile au fost de acord asupra așa-numitului „Natuurpact”: o descentralizare a politicii de mediu de la nivel național către provincii. Scopul acestui pact a fost îmbunătățirea biodiversității. Conform prognozelor, obiectivul nu va fi atins până la sfârșitul anului 2027. Aceasta se datorează, printre altele, faptului că realizarea noilor zone naturale se bazează pe voluntariat și disponibilitate.
Pentru restaurarea naturii, s-a convenit că este necesară o implicare mai mare în refacerea sistemului ecologic. Dar acumularea recentă a politicilor în cadrul Programului Național pentru Zonele Rurale (NPLG) a făcut implementarea politicii de mediu mai dificilă și chiar a încetinit-o, concluzionează cercetătorii.
Restaurarea naturii necesită, pe lângă o bună gestionare și extinderea suprafețelor, o implicare sporită în refacerea sistemului ecologic. Aceasta implică, printre altele, o viziune comună asupra viitorului, care încă trebuie dezvoltată în multe zone.
Realizarea obiectivelor legate de natură prin procese teritoriale va necesita „angajament administrativ și curaj politic” din partea provinciilor și guvernului național din cauza numeroaselor interese conflictuale, deoarece în paralel trebuie atinse și alte obiective (climă, agricultură, apă).
Pentru a avea succes cu obiectivele Natura 2000, este necesară o schimbare profundă a practicilor agricole, de exemplu către forme extinse sau agricole inclusive pentru mediu, aceasta fiind una dintre recomandări.
Fermierii au nevoie nu doar de claritate în privința cerințelor, ci și de sprijin financiar și reglementări adaptate din partea guvernului național sau a provinciilor. Acest lucru este valabil mai ales pentru exploatațiile agricole din apropierea zonelor naturale, consideră cercetătorii de la PBL și WUR.