Comisarul European Frans Timmermans prezintă marți în Parlamentul European de la Strasbourg primele cadre financiare ale Green Deal-ului UE. Noua Comisie Europeană condusă de președinta Von der Leyen și vicepreședintele Timmermans dorește ca în trei decenii Uniunea Europeană să fie durabilă, ecologică și rezilientă la schimbările climatice.
Pentru următorii zece ani este necesar un „Plan de Investiții Durabile” de aproximativ 1000 de miliarde de euro. Banii trebuie să provină în principal din redistribuirea posturilor existente în actualul buget european, complementat de investiții din partea companiilor și cofinanțare din partea statelor UE.
Green Deal-ul european implică, practic, o schimbare completă a modului actual de lucru al UE, unde companiile și guvernele pot primi sprijin financiar pentru propriile lor planuri, care pot diferi de la o țară la alta. Dacă în viitor UE va acorda sprijin doar proiectelor prietenoase cu mediul, vizând reducerea poluării cu CO2, produse nepoluante, atunci va trebui să se schimbe multe.
Planurile de viitor ale actualei Comisii Europene includ, printre altele, plantarea pe scară largă a copacilor și pădurilor, construirea de case eficiente energetic și instalarea unui milion de stații de încărcare pentru mașini electrice. Dacă depinde de Timmermans, familiile din toată Europa vor putea închiria o mașină electrică pentru o sumă fixă pe lună. Pentru asta, Banca Europeană de Investiții (BEI) trebuie să ofere împrumuturi mai ieftine dealerilor din Europa de Est, facilitând astfel leasingul privat de mașini electrice.
Comisia Europeană lucrează și la o taxă vamală pentru bunurile poluante importate din țări asiatice sau sud-americane. De acum înainte se va ține cont dacă producția acestor bunuri a fost realizată „climatic neutră”. Acest plan, prin care „poluarea cu CO2 va fi taxată la frontieră”, va fi prezentat anul viitor.
Planul de investiții face parte din Green Deal-ul agreat de liderii UE în decembrie. Doar Polonia nu s-a angajat încă la obiectivul convenit. Țara dorește mai întâi certitudini privind compensațiile financiare pentru eforturile sale. Fondul de tranziție ar putea să o convingă.
Din acest motiv, Von der Leyen și Timmermans militează pentru un fond separat de 100 miliarde de euro destinat țărilor unde tranziția de la industria veche, poluantă, la o producție fără emisii va costa și va împovăra excesiv. Este vorba în special despre eliminarea exploatării cărbunelui în Polonia și Slovacia.
Finanțarea acestui fond de tranziție provine într-o mică măsură din bani noi ai UE. Pentru aceasta trebuie alocați 7,5 miliarde de euro din bugetul multianual 2021 – 2027. Pentru acești 7,5 miliarde miniștrii UE sunt de acord, dar nu și pentru bugetul multianual în ansamblu. Olanda, Suedia, Danemarca și Austria vor să mențină acest buget la nivelul actual, de 1,00% din economia totală, în timp ce alte țări UE acceptă o ușoară creștere. Dar Parlamentul European și Von der Leyen și colaboratorii săi afirmă că pentru sarcini noi este nevoie de bani noi.
Fondul de tranziție de 100 miliarde va consta în cea mai mare parte din înlocuirea fondurilor de subvenții deja existente și așa-numitelor fonduri structurale ale UE. Acestea oferă de mulți ani fluxuri mari de subvenții țărilor UE cu regiuni sărace, șomaj ridicat, infrastructură deficitară sau sisteme sociale subdezvoltate. Țările UE pot folosi aceste fonduri structurale și parțial pentru propriile proiecte. Timmermans se teme că guvernele UE nu vor fi prea entuziasmate de această „gâdilare a propriului buzunar”.
În plus, Timmermans consideră că și subvențiile agricole actuale ale UE trebuie utilizate diferit și mai bine: nu ca sprijin european pentru mari concernuri agricole și producători de alimente, ci drept sprijin de venit pentru fermierii individuali care produc durabil și ecologic. Și în această privință se așteaptă resistene considerabilă.