Ministrul Agriculturii, Henk Staghouwer, a preluat conducerea în UE pentru dezvoltarea unei noi industrii ecologice a îngrășămintelor, care face utilizabile materiile prime din dejecțiile naturale. Multe țări din UE au reacționat pozitiv, iar Comisia Europeană va analiza rapid cum poate fi pus acest plan în aplicare.
Olanda susține procesarea dejecțiilor animale în îngrășăminte naturale, ca alternativă la folosirea chimicalelor sau la împrăștierea dejecțiilor umede. Prin procesarea în masă a materiilor fecale animale și a deșeurilor biologice în granule sau pulbere pentru un nou tip de îngrășământ uscat și împrăștiabil, se reduce utilizarea îngrășămintelor chimice.
De asemenea, Uniunea Europeană ar deveni mai „autoechipată” și mai puțin dependentă de importul de îngrășăminte rusești scumpe. Astfel, producția culturilor agricole poate fi menținută, chiar dacă îngrășămintele sunt prea scumpe sau indisponibile. Această soluție nu conduce la creșterea utilizării azotului pe o parcelă.
Demnitarul olandez a subliniat în Consiliul pentru Agricultură al UE că dezvoltarea unui astfel de flux de resturi poate genera un nou model agricol de venit. Utilizarea locală mai bună a dejecțiilor animale aduce nu doar beneficii de mediu, ci și avantaje economice pentru crescătorii de animale și agricultorii care produc culturi agricole.
„Astăzi am făcut un pas uriaș. De ani de zile facem cercetări și proiecte pilot, iar acum pare că acest lucru se va realiza. Toate țările UE au observat că trebuie să devenim mai puțin dependenți de îngrășămintele noastre” a declarat Staghouwer la finalul reuniunii miniștrilor, pentru reporteri olandezi în Bruxelles.
Conform lui Staghouwer, războiul Rusiei în Ucraina a evidențiat clar că agricultura europeană este foarte dependentă de importul de gaze naturale, materii prime critice și îngrășăminte, în special din Rusia, Belarus și Ucraina.
Însă, odată cu scumpirea îngrășămintelor străine, devine din ce în ce mai avantajos din punct de vedere cost să se facă investiții inovatoare intern. Propunerea olandeză se aliniază, în plus, strategiei „de la fermă la furculiță” (mai puține chimicale și îngrășăminte) pentru a întări dezvoltarea durabilă a sectorului agricol.
Investițiile în astfel de noi ramuri industriale sunt mari și au un termen de recuperare de obicei de 10 ani sau mai mult. Pentru a încuraja sectorul să investească, abaterea de la regulile actuale trebuie să fie suficient de lungă pentru a le permite producătorilor să-și recupereze investiția, a pledat Staghouwer.
Olanda a abordat ideea unei noi industrii pentru „îngrășăminte naturale” încă de la sfârșitul anului trecut în Consiliul pentru Agricultură, argumentând că regulile europene stimulează reutilizarea materiilor prime recuperate. Este însă necesară o derogare de la Directiva privind nitrații.
De obicei, comitetul pentru nitrați din Bruxelles ridică dificultăți pentru astfel de derogări, dar Olanda și un număr în creștere de state membre UE consideră că acum există „circumstanțe schimbate”. Staghouwer crede că Comisia Europeană ar trebui să permită acest lucru pe termen mediu (5 – 8 ani).
Având în vedere urgența și necesitatea unei soluții pe termen scurt, Olanda solicită UE permisiunea să se abată deja acum de la unele reguli, cu condiția ca noile îngrășăminte din nutrienți recuperați să respecte în continuare criteriile minime europene deja stabilite, cunoscute sub numele de criteriile ReNure în zonele sensibile la nitrați.