Susținătorii evidențiază lupta împotriva răspândirii pornografiei infantile, iar opozanții avertizează asupra unui derapaj spre o societate Big Brother, supraveghere în masă și încălcarea drepturilor fundamentale.
Miezul propunerii este ca furnizorii și platformele (precum Twitter, Facebook, Telegram) să verifice mesajele și serviciile de email ale utilizatorilor lor înainte de expediere pentru conținut. Încălcările regulilor UE ar trebui raportate de către furnizori la Europol, care apoi le poate transmite poliției și autorităților judiciare.
Deoarece servicii precum WhatsApp și Signal folosesc criptare end-to-end, detectarea se mută din punct de vedere tehnic către telefonul sau calculatorul utilizatorilor: așa-numita „scanare client-side” (csa). Acest principiu reprezintă acum punctul central al dezbaterii europene aprinse: UE nu sparge ea însăși confidențialitatea/criptarea, ci lasă această sarcină în seama furnizorilor, înainte de expedierea mesajelor.
Actualul președinte al UE, Danemarca, a prezentat în iulie un compromis care stipulează că criptarea nu poate fi „slăbită sau ocolită” și că doar tehnologia de detectare „certificată” (adică permisă) poate fi folosită. Criticii consideră aceasta o chichiță semantică: dacă scanarea are loc înainte de criptare, este practic o portiță din spate. Această tensiune influențează și votul viitor.
Mai multe țări din UE susțin propunerea daneză, însă există încă un bloc de opozanți și indeciși. Olanda și-a exprimat explicit săptămâna trecută opoziția față de „ordinele de detectare” și avertizează asupra monitorizării preventive a cetățenilor nevinovați. De asemenea, țări precum Polonia, Austria și Belgia sunt enumerate ca fiind critice sau reticente în cadrul actualelor negocieri diplomatice prelungite.
Germania este considerată decisivă: dacă Berlinul ar accepta, probabil minoritatea blocantă s-ar diminua, iar planul ar putea avansa — nu numai din cauza greutății politice a Germaniei, ci și a ponderii sale în populația UE. Însă Germania încă nu și-a dat acordul.
Se spune că în aproximativ jumătate din cazurile de condamnare pentru infracțiuni grave din UE se utilizează deja probe electronice. Peste 500 de criptografi și experți în securitate avertizează că scanarea extinsă client-side este tehnic nesigură și generează așteptări nerealiste.
Serviciile de criptare și-au exprimat îngrijorări similare; unii furnizori declară că preferă să părăsească piețele UE decât să accepte cerințe mai stricte de securitate. Aceasta este unul dintre motivele invocate până acum de Germania.
Între timp, propunerea intră în coliziune și cu o luptă mai amplă de putere între Bruxelles și marile companii tehnologice. Companiile americane de tehnologie critică de multă vreme poziția strictă europeană (DMA/DSA) care limitează puterea de piață și utilizarea datelor, avertizând asupra prejudiciilor aduse inovației și serviciilor. Autoritățile europene de reglementare însă mențin cursul și subliniază necesitatea unei aplicări eficiente.