Prin aceasta, miniștrii mediului se abat semnificativ de la propunerea Comisiei Europene și de la poziția Parlamentului European, care dorește chiar mai multe măsuri.
Astfel, miniștrii doresc ca obligația construirii unei stații de epurare să nu se aplice pentru satele mici și regiunile cu mai puțin de 1250 de locuitori. Comisarul pentru Mediu Virginius Siskevičius dorește ca mai multe zone să fie obligate la epurare.
În schimb, miniștrii consideră că nu trebuie luat în seamă doar interesul privind natura și mediul pentru apa mai curată, ci și sănătatea publică. Prin urmare, se introduce acum și obligația ca țările UE să controleze apa uzată pentru prezența germenilor patogeni, bacteriilor contagioase și substanțelor chimice periculoase. Acest lucru înseamnă că și alți comisari trebuie să aibă un cuvânt de spus.
Mai mult, miniștrii doresc ca țările membre care au aderat cel mai recent să poată primi o amânare de opt până la doisprezece ani, deoarece în ultimii ani acestea au fost nevoite să facă investiții considerabile pentru implementarea directivei UE.
Peste douăzeci de ani, statele membre vor trebui să asigure aplicarea așa-numitei epurări terțiare (eliminarea azotului și fosforului) la instalațiile mari deservind 150.000 de locuitori. Este prevăzută o derogare în cazul în care apa uzată epurată este reutilizată pentru irigații agricole, cu condiția să nu existe riscuri pentru mediu sau sănătate.
„Apa este o resursă prețioasă, tot mai rară. Apa uzată urbană poate fi tratată cu succes folosind tehnologiile disponibile”, a declarat comisarul pentru mediu Sinkevičius. Potrivit acestuia, acest lucru deschide multe oportunități pentru fermieri care pot folosi în siguranță apa recuperată pentru irigații.
UE afirmă că anual sunt tratate peste 40.000 milioane de metri cubi de apă uzată, dar doar 2,4% din aceasta beneficiază de o tratare suplimentară astfel încât să poată fi folosită în agricultură. Acesta este unul dintre motivele pentru care Bruxelles-ul dorește să înăsprească criteriile.