Decizia privind daunele climatice cauzate de neglijența guvernamentală este văzută ca o continuare logică a unor precedente hotărâri în cauze de mediu și este considerată acum o bază „istorică” în legătură cu criza climatică, spun observatorii.
Cazul a fost inițiat de o asociație de vârstnici elvețieni îngrijorați de impactul încălzirii globale asupra sănătății lor și care susțin că guvernul elvețian nu acționează suficient. Ei au argumentat că politica guvernului lor este „clar inadecvată” pentru a menține încălzirea globală sub limita de 1,5 grade Celsius stabilită în Acordul de la Paris.
Curtea de la Luxemburg a concluzionat că statul federal elvețian nu și-a îndeplinit obligațiile asumate conform Convenției privind schimbările climatice. Decizia prezintă mari asemănări cu două hotărâri anterioare ale judecătorilor olandezi, în care statul olandez și compania petrolieră Shell au fost condamnați după plângeri ale unor organizații de mediu pentru că nu au făcut suficiente eforturi împotriva emisiilor de gaze cu efect de seră.
O plângere similară depusă de tineri portughezi a fost respinsă de Curtea UE. Cazul lor nu viza doar Portugalia, ci toate statele membre UE, precum și Norvegia, Elveția, Turcia, Marea Britanie și Rusia. Această extindere geografică a făcut plângerea inadmisibilă. Curtea Drepturilor Omului a decis că în Convenție nu există temei pentru jurisdicția „extraterritorială” solicitată de reclamanți.
Un al treilea caz a fost intentat de fostul primar al orașului francez Grande-Synthe, Damien Careme. El reclamă „deficiențele” guvernului francez care pun orașul său în pericol din cauza creșterii nivelului mării. Însă judecătorii i-au respins „calitatea de victimă”, deoarece nu mai locuiește în Franța – în prezent s-a mutat la Bruxelles în calitate de membru al Parlamentului European.
notă: titlul acestui articol a fost adaptat pentru a clarifica că nu este vorba despre o hotărâre a Curții UE de la Luxemburg, ci a Curții Europene a Drepturilor Omului