Sectorul agro-alimentar olandez poate aduce o contribuție importantă la dezvoltarea ulterioară a lanțului de lapte din Iran. Provocările în ceea ce privește calitatea laptelui, hrana animalelor, utilizarea apei și, de exemplu, formarea profesională sunt mari. Acestea sunt exact domenii în care Olanda excelează.
Acest lucru este afirmat de Jelle Zijlstra, economist în fermele de lapte la Wageningen Livestock Research. Împreună cu Alfons Beldman de la Wageningen Economic Research, Zijlstra a realizat la cererea Ministerului Afacerilor Economice o cercetare exploratorie privind evoluțiile din sectorul lactatelor iranian.
Cercetătorii olandezi concluzionează că sectorul lactatelor iranian poate produce produse lactate de o calitate superioară, într-un mod mai durabil, după cum relatează departamentul agricol al ambasadei olandeze de la Teheran. Orice cooperare poate avea, de asemenea, un efect economic pozitiv pentru companiile olandeze din lanțul de lapte. Despre cercetarea WUR privind piața lactatelor iraniene s-a scris pe larg săptămâna aceasta și în publicația engleză The Cattlesite.
Producția de lapte în Iran a crescut la aproape 9 miliarde de kilograme pe an. În prezent, producția și calitatea nu sunt însă suficiente pentru a permite exportul. Tehnologia și cunoștințele olandeze pot contribui la o mai bună colaborare între toate verigile lanțului de lapte, se spune.
Apa este o resursă rară în Iran, motiv pentru care guvernul acordă o mare importanță unui consum mai eficient al acesteia. Olanda are o vastă experiență internațională în cultivarea cerealelor cu consum redus de apă, atât la nivel de fermă, cât și în gestionarea apei la nivel regional și național. Formarea corectă a angajaților este menționată de crescătorii iranieni de vite de lapte ca o oportunitate de colaborare cu partenerii olandezi.
De asemenea, cercetarea arată că o mare parte din producția de lapte din Iran provine de la ferme de lapte profesioniste cu peste 150 de vaci. Unele dintre aceste ferme fac parte din societăți-mamă deținute de stat. Nu pare să existe o politică dedicată fermelor private mici. Datele fiabile despre sector sunt, de asemenea, aproape inexistente.