Publicul european este deja obișnuit să poată cumpăra pe tot parcursul anului roșii, castraveți, fructe de pădure și pepeni proaspeți. Majoritatea țărilor din UE importă cea mai mare parte din Spania, unde sunt cultivate milioane de tone de legume și fructe în peisaje de plastic alb care se întind pe suprafețe enorme în partea sudică, însorită a țării.
La nivel mondial, producția de horticultură în sere crește, conform unui nou studiu al Universității din Copenhaga, care a calculat amploarea globală a acestei activități. Creșterea majoră nu are însă loc în Europa, ci în țările cu venituri reduse și medii din sudul global.
Cercetătorii au folosit o combinație de algoritmi și imagini satelitare pentru a cartografia cât teren este folosit la nivel mondial pentru horticultura în sere. Rezultatele arată că horticultura în sere – fie că se desfășoară în solarii sau pe câmpuri deschise acoperite cu plastic – ocupă cel puțin 1,3 milioane de hectare de suprafață terestră. Această cifră nouă este de aproape trei ori mai mare decât estimările anterioare.
Producția de horticultură în sere este răspândită în 119 țări diferite, dintre care China reprezintă nu mai puțin de 60,4% din totalul suprafeței cultivate. Pe locul al doilea se află Spania cu 5,6%, iar pe locul al treilea Italia cu 4,1%. Cultivarea în sere olandeză ocupă locul al nouălea, cu puțin sub unu și jumătate la sută.
Unde în nordul global marile grupuri de sere au apărut în anii 1970 și 1980, acestea au început să se formeze cu două decenii mai târziu în sudul global. Și unde acum există o anumită stagnare în nordul global, creșterea continuă în țările din Asia, Africa și America Centrală și de Sud. Astăzi, sudul global emite de 2,7 ori mai multe gaze cu efect de seră decât nordul global.
Un factor important în „blocajul” cultivării în sere cu sticlă în Olanda îl reprezintă creșterea accentuată a prețurilor la energie. De când țările UE au decis să nu mai cumpere gaze și petrol de la companii rusești, industria respectivă își reorientează strategiile de afaceri.