Pentru fermierii germani care protestează, criteriul succesului pare simplu: cât de mare va fi demonstrația națională de luni la Berlin? Vor participa doar câteva sute de tractoare, câteva mii de fermieri sau Unter den Linden va fi populat de zeci de mii de manifestanți și mii de utilaje agricole?
Mai mult, marți și miercuri comisia pentru agricultură a Bundestagului se va reuni, joi miniștrii celor șaisprezece landuri vor discuta propunerile de reducere a cheltuielilor, iar în acest weekend la Berlin începe Săptămâna Verde. Pe scurt: mulți fermieri germani intenționau oricum să călătorească la Berlin în această săptămână.
Săptămâna trecută, la aproximativ zece manifestații regionale, mii de vehicule au circulat pe autostrăzi spre noduri de trafic aglomerate din mai multe orașe germane. Organizațiile agricole germane au o federație-națională de fermieri (DBV), dar sunt organizate mai ales pe landuri, pe plan regional. La nivel de land se află forța lor de organizare și mobilizare.
Această răspândire regională are un efect „demping” în politica germană. Numeroase sarcini și competențe (și bugete!) sunt gestionate de guvernele celor șaisprezece landuri. Ministrul federal al Alimentației și Agriculturii Cem Özdemir (Verzii) este, desigur, ministru federal, însă pentru multe decizii are nevoie de cooperarea celor șaisprezece miniștri BMEL de la nivelul landurilor.
Iar acești miniștri provin din diferite partide politice: în prezent, în șase landuri ministerul Agriculturii este deținut de un reprezentant CDU/CSU. Astfel, în politica BMEL la nivelul întregii Germanii nu există multe conflicte între coaliție și opoziție, între roșu-galben-verde și negru.
Deși Verzii și liberalii FDP sunt în special ținta criticiilor fermierilor dezamăgiți, Özdemir răspunde adesea arătând că în ultimii cincizeci de ani mai ales miniștrii CDU (cu acordul SPD) au fost responsabili pentru politica agricolă germană; și, în cuvintele lui, mai ales pentru ce NU a fost făcută.
Este un consens larg chiar și printre antreprenorii agricoli că zootehnia și agricultura trebuie modernizate: necesitatea aceasta a fost clar evidențiată de Comisia Borchert pentru viitor (gîndiți-vă la Johan Remkes al Germaniei). Această necesitate nu vine doar din cerințele berlineze sau europene privind biodiversitatea, bunăstarea animalelor, clima sau Pactul Verde.
Dar politica germană încă nu se pune de acord asupra modului în care această tranziție agricolă ar trebui finanțată. La casa de marcat? Sau marile companii din sectorul cărnii, supermarketurile și industria chimică ar trebui să reinvestească o parte din profiturile lor de miliarde în producția alimentară?
Sectorul agricol german a funcționat relativ bine în ultimii ani, dar, ca și în alte țări UE, trebuie să se pregătească pentru o scădere a sprijinului financiar în următorii ani. Mai există încă un decalaj considerabil de recuperat: vedeți poluarea cu nitrați și gestionarea dejecțiilor. În plus, economia germană stă mai prost decât alte țări UE. În următoarele două săptămâni vor fi publicate noi date trimestriale și anuale la Berlin; este posibil ca economia germană să intre în recesiune.
Popularitatea coaliției germane este scăzută. Grupuri politice și agricole radicale încearcă să preia dezbaterea despre motorina agricolă. Șoferii de camioane și mecanicii de tren au intrat deja în grevă; acum fermierii protestează pe străzi. În acest context nefavorabil, coaliția cancelarului federal Olaf Scholz trebuie să încerce în următoarele două săptămâni să treacă prin Bundestag o reducere a cheltuielilor de miliarde. Și pentru coaliția semafor, săptămânile ce urmează ar putea fi cu adevărat o chestiune de succes sau eșec...