La Summitul ONU pe Climă de la Madrid domnește o atmosferă sumbră după aproape două săptămâni de negocieri, deoarece încă nu s-a ajuns la un acord privind limitarea încălzirii globale. Țările cu economie puternică nu vor să renunțe la drepturile lor vechi de emisie, iar finanțarea unui nou plan climatic rămâne un alt punct de dispută.
Dar, la fel ca la multe conferințe climatice anterioare, sunt necesare prelungiri pentru a ajunge la un acord. Astfel, discuția se blochează la articolul 6 din Acordul de la Paris privind clima (2015). Acesta prevede introducerea mecanismelor de piață pentru tranzacționarea emisiilor, „drepturi de poluare a aerului”, cum le numește mișcarea de mediu. De asemenea, la summitul COP24 de anul trecut de la Katowice, Polonia, nu s-au stabilit reguli pentru un astfel de comerț global cu carbon.
Opiniile sunt împărțite și în privința ambițiilor climatice. Mai multe părți, în frunte cu Uniunea Europeană și țările vulnerabile, doresc un apel clar pentru creșterea țintelor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020. Însă alte țări trag frâna din nou. Un susținător al unui astfel de comerț internațional, deputatul european olandez Bas Eickhout (GroenLinks), a pledat pentru criterii mai stricte în lupta împotriva încălzirii globale.
Înțelegerea de până acum nu este deloc compatibilă cu obiectivul acordului de la Paris. Atunci, țările au convenit să limiteze încălzirea Pământului la 2 grade, ideal la 1,5 grade. Cu actualul nivel de poluare și acordurile globale, încălzirea va ajunge totuși la 3 grade până la sfârșitul acestui secol.
La summitul climatic de la Madrid a apărut dezacordul pe această temă. Multe țări consideră că declarația finală pregătită de organizatorul Chile este mult prea blândă. Printre acestea se numără Uniunea Europeană și un grup de mici state insulare, care doresc să elimine drepturile vechi din comerț, deoarece multe țări au acum prea mult spațiu de emisie și pot cumpăra drepturi suplimentare la un preț prea mic.
Nu există astfel un stimulent suficient pentru ca aceste țări poluatoare să reducă singure emisiile.
Obstrucții vin din partea Braziliei și Rusia, care cer sprijin financiar pentru anularea drepturilor excedentare de emisie, și din partea Australiei, care dorește să continue să cumpere drepturi ieftine. În special țările cu economii puternice sunt împotriva unor ajustări majore pentru combaterea schimbărilor climatice.
Majoritatea covârșitoare a delegaților dorește exact un acord privind reducerea poluării aerului și pledoariază pentru o declarație finală mai ambițioasă.