Creșterea costurilor alimentelor este cauzată de factori precum costurile energiei, tensiunile geopolitice, lipsa forței de muncă și recoltele eșuate provocate de schimbările climatice, potrivit unui nou studiu realizat de o universitate germană.
Ironia este că producția alimentară însăși este un mare generator al schimbărilor climatice. Măsuri precum impunerea unui preț pe emisiile de CO2 și sustenabilizarea agriculturii aduc însă costuri care afectează atât producătorii, cât și consumatorii. Întrebarea este: cine plătește aceste reglementări climatice aplicate producției alimentare?
Conform unui studiu al Institutului Potsdam pentru Cercetarea Climatului (PIK), lanțurile valorice regionale joacă un rol esențial. În țările bogate precum SUA, costurile agricole reprezintă mai puțin de 20% din prețul total al alimentelor, spre deosebire de 70% în regiuni precum zona Africii din sudul Saharei. Această diferență evidențiază modul în care funcționează lanțurile alimentare la nivel global.
Promotion
Consumul produselor procesate are o amprentă ecologică mare. În țările bogate, oamenii cheltuiesc mult pe produse de lux și mâncare luată în oraș, în timp ce alimentele de bază absorb o parte mai mare din venit în țările mai sărace. Astfel, măsurile climatice au un impact puternic asupra consumatorilor din țările cu venituri reduse. Producătorii din aceste regiuni transferă majorările de preț direct către consumatori, punând în pericol securitatea alimentară.
Studiul PIK a simulat două scenarii: unul în care măsurile climatice sunt aplicate strict și unul în care totul rămâne la fel. În țările bogate, prețurile la consumatori cresc cu un factor de 1,25 până în 2050, în timp ce în țările sărace prețurile devin de 2,73 ori mai mari. Efectele sunt mai severe în țările sărace: prețurile de consum au crescut de 2,45 ori, iar cele pentru producători de 3,3 ori.
Fără măsuri climatice ambițioase, populația mondială riscă să se confrunte cu prețuri și mai mari la alimente, din cauza condițiilor meteorologice extreme și a lanțurilor de aprovizionare perturbate. Investițiile în agricultură durabilă și în impunerea corectă a prețului carbonului pot ajuta la depășirea acestor provocări. Sprijinul financiar pentru grupurile vulnerabile și pentru regiuni este esențial pentru a face această tranziție echitabilă și pentru a garanta securitatea, concluzionează studiul german.