Pentru discuțiile orale au fost alocate mai multe zile. Intenția este ca președinta Ursula von der Leyen să poată obține la sfârșitul lunii noiembrie aprobarea întregii Comisii de către Parlamentul European în plen.
Există critici la adresa programului strict pe care președinta Von der Leyen îl aplică. Dacă anchetatorii din Parlamentul European nu sunt mulțumiți de răspunsurile unui candidat-comisar, grupurile parlamentare doresc să păstreze posibilitatea unui al doilea interviu.
Criticii spun că Von der Leyen încearcă să prevină acest lucru printr-un program strict. Parlamentul European nu poate respinge unul sau câțiva comisari, ci – în caz de insatisfacție majoră – poate doar să blocheze instalarea întregii Comisii.
Audierile orale încep luni seara cu propunerea pentru noul comisar pentru Agricultură și Alimentație, creștin-democratul luxemburghez Cristophe Hansen. Acesta va trebui să se descurce în dezbaterea tot mai polarizată privind politica alimentară.
Răspunsurile sale scrise anterioare au lăsat însă un gust amar multor politicieni UE. Potrivit acestora, Hansen pune prea mult accent pe agricultură și prea puțin pe chestiuni legate de alimentație: prea mulți fermieri și prea puțin pe farfurie…
Săptămâna trecută Hansen a reiterat promisiunea de a prezenta în primele 100 de zile o viziune amplă pentru agricultură și alimentație. Această foaie de parcurs ar trebui ideal să înlocuiască actuala strategie „De la fermă la furculiță”, însă nu este clar în ce măsură Hansen va menține Pactul Verde.
În răspunsul său scris de douăsprezece pagini, industria alimentară a fost menționată doar o singură dată și doar pentru a sublinia obligația industriei de a sprijini veniturile fermierilor.
Acest accent pus pe agricultură poate reflecta și trendul politic recent. În campaniile electorale europene, protestele fermierilor au adus în atenție problemele agricole, iar Partidul Popular European (PPE) al lui von der Leyen – din care face parte Hansen – s-a poziționat ca susținător al fermierilor.
Un punct important pentru Hansen îl reprezintă veniturile fermierilor, care, potrivit lui, sunt afectate de „o poziție de negociere mai slabă și lipsa transparenței pieței”.
În acest context, Hansen s-a angajat să consolideze poziția de negociere a fermierilor pentru a reduce riscul ca aceștia să fie obligați să își vândă produsele sub costul de producție.
Acest lucru implică, printre altele, revizuirea directivei privind practicile comerciale neloiale (UTP) adoptată acum cinci ani, dar care încă nu a fost implementată în mare măsură, pentru a aborda inegalitățile de putere din lanțul de aprovizionare alimentară.