Faptul că țările UE au îndeplinit în 2020 norma de reducere a emisiilor nu s-a datorat măsurilor luate de acestea, ci în parte încetinirii economiei și consumului redus de energie cauzate de criza coronavirusului.
Trei țări, printre care Olanda și Germania, au atins conform Curții doar reducțiile obligatorii prin cumpărarea de economii din alte țări. De asemenea, șase state membre nu au atins țintele pentru energia regenerabilă și au compensat acest lucru prin achiziții din alte state.
Curtea afirmă într-un nou studiu că UE ar trebui să ia în calcul nu doar emisiile industriei naționale și agriculturii, ci și gazele cu efect de seră generate de traficul aerian și maritim internațional, precum și cele legate de activitățile comerciale.
Cu noua reglementare privind emisiile industriale (NRIE) s-a făcut un prim pas prin includerea acum a unor sectoare mai mari din zootehnie. Totuși, și în acest caz implementarea rămâne parțial la latitudinea țărilor.
Aceste discuții vor juca un rol important în următorii ani și în cadrul noilor legi UE privind interzicerea utilizării pesticidelor în agricultură și pentru refacerea naturii (dacă acestea vor fi adoptate).
„Avem nevoie de o mai bună înțelegere a rezultatelor emisiilor din țările UE pentru a putea evalua pe deplin rezultatele politicilor UE,” a declarat Joëlle Elvinger, membră a CEC din Luxemburg care a condus controlul. Ea a făcut referire și la „puncte oarbe”, printre care faptul că unele obiective sunt indicative, nu obligatorii.