Elveția se confruntă tot mai mult cu specii invazive de plante și animale care nu sunt autorizate în țară, dar ajung acolo din țările UE învecinate. Astfel, gândacul japonez reprezintă acum o amenințare pentru agricultura din Elveția, care nu face parte din UE.
Din speciile invazive exotice, 41% provin din Asia și 30% din America de Nord. Introducerea speciilor exotice are loc prin diverse metode: 40% au fost introduse intenționat și apoi eliberate accidental în mediu. Alte 32% au fost aduse neintenționat în noi zone împreună cu mărfuri comerciale. Pentru 18% dintre speciile exotice nu se cunoaște modul în care au fost introduse.
Așa a apărut pentru prima dată gândacul japonez în Europa pe insulele Azore spaniole, de la coasta Vest-Africii, în anii '70. În 2014 a fost descoperit în nordul Italiei, iar în 2017 a fost identificat pentru prima oară în sudul Elveției.
Între timp au fost găsite și exemplare izolate de gândac japonez la nord de Alpi: în 2021, pepiniera municipală din Basel a înregistrat prima descoperire. Gândacul japonez este mâncăcios și se hrănește cu peste 300 de specii diferite de plante: provoacă pagube uriașe, atât ca larvă în sol, cât și ca adult pe multe plante cultivate, afectând în special recoltele de fructe.
Elveția numără acum 1.305 asemenea specii exotice. „Doar” 15% dintre ele sunt invazive și reprezintă o problemă majoră pentru agricultură. Printre acestea se numără 430 animale, 730 plante și 145 ciuperci. Dintre acestea, 197 specii sunt clasificate ca invazive. Aceasta înseamnă că ele reprezintă un risc pentru oameni și mediu, afectează biodiversitatea sau perturbă serviciile ecosistemice și utilizarea durabilă a acestora.
În UE, buburuza asiatică a fost introdusă conștient în anii ’80 pentru combaterea biologică a afidelor și este folosită în special în sere. Acest gândac nu a fost niciodată aprobat în Elveția pentru utilizare în protecția biologică a culturilor, dar a fost descoperit acolo în premieră în 2004. De atunci s-a înmulțit și răspândit foarte mult.