Potrivit membrilor FDP, legea planificată la nivelul UE merge mult mai departe decât ceea ce este considerat practic și rezonabil, iar aceștia se tem de consecințe negative pentru economia germană. Poziția de blocare a întâmpinat înainte critici acerbe din partea politicienilor SPD și Verzi, care sunt deja în conflict cu FDP în privința finanțării tranziției dorite în agricultură.
Asemenea altor țări din UE, în cadrul coaliției germane se aplică regula că, în caz de dezacord politic, miniștrii se abțin de la vot asupra deciziilor UE. Deoarece și Italia s-a abținut la vot în ultimul moment la Bruxelles, propunerea nu a obținut majoritatea calificată de două treimi.
Datorită blocadei din Germania, aprobarea legii europene privind lanțurile de aprovizionare a fost suspendată provizoriu. Astfel, este incert dacă directiva va putea fi adoptată înainte de alegerile europene de la începutul lunii iunie. Olanda are (la fel ca alte state membre UE) deja o reglementare privind diligența în cadrul legii despre Responsabilitate Socială Corporativă, dar aceasta este (încă?) limitată și voluntară.
În Germania a intrat în vigoare în 2023 o lege națională care obligă marile companii să garanteze respectarea normelor internaționale privind drepturile omului și mediul în propriul lanț de aprovizionare. Legea UE ar urma să se aplice firmelor cu cel puțin 500 de angajați, inclusiv pentru companii care nu au sediul central în vreun stat membru UE, dar generează în UE o cifră de afaceri ridicată.
Conform regulilor privind „conducerea atentă”, companiile trebuie să verifice nu doar propriile acțiuni în domeniul drepturilor omului și impactul asupra mediului și climei, ci și pe cele ale furnizorilor (de materii prime) și ale clienților lor. Încălcările pot duce, de asemenea, la amenzi.
Companiile mai mici, cu cel puțin 250 de angajați, ar trebui să respecte reglementările dacă generează o cifră de afaceri de 20 de milioane de euro în sectorul textil, agricultură, producție alimentară sau exploatare și prelucrare a resurselor minerale.
Aceasta ar însemna că (de exemplu) procesatorii de alimente nu doar că trebuie să verifice dacă furnizorii de cartofi, ceapă sau sfeclă de zahăr respectă regulamentele UE privind pesticide, ci și (de exemplu) dacă clienții lor plătesc salariul minim legal.