Un nou studiu științific irlando-olandez subliniază faptul că mai ales cooperativele dețin un „segment de piață ridicat” de peste 50% în țările scandinave, și, de asemenea, în Irlanda, Țările de Jos, Franța și Austria. Acești mari fermieri din sectorul zootehnic pot face față fluctuațiilor de preț de pe piețele europene și internaționale ale produselor lactate.
Se preconizează în special că fermele mici vor avea dificultăți în anii următori. Studiul a fost realizat de oameni de știință de la Institutul irlandez de agricultură Teagasc și dr.ir. Roel Jongeneel de la Universitatea Wageningen WUR.
Raportul de studiu a fost elaborat pentru Comisia pentru Agricultură a Parlamentului European și analizează nu doar evoluția zootehniei din ultimii ani până în prezent, ci și formulează recomandări pentru anii care urmează. Printre altele, se constată că numărul fermelor zootehnice din țările UE a crescut odată cu aderarea noilor state membre și că producția totală a crescut ca urmare a eliminării cotelor la lapte.
Sectorul lactat din întreaga Europă a suferit însă în ultimele două decenii mai multe transformări „structurale”, printre care: o scădere masivă a numărului de ferme zootehnice; o creștere generală a dimensiunii medii a fermelor de lapte; și o scădere pe termen lung a numărului de vaci de lapte. În unele țări UE, evoluția sectorului lactat rămâne destul de în urmă, conform noilor date.
Cercetătorii subliniază că politicile de mediu – atât la nivelul UE, cât și în statele membre – „exercită o influență din ce în ce mai mare” asupra sectorului lactat. „Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și îmbunătățirea calității apei au un impact tot mai mare asupra sectorului lactat european și în unele state membre sunt deja la fel de importante, dacă nu chiar mai importante decât PAC.” Astfel de obligații riscă să confuzeze, să îndepărteze și să descurajeze fermierii”, afirmă autorii.
Privind în perspectivă, se atrage atenția că zootehnia va continua să aibă nevoie de sprijin financiar din partea Politicii Agricole Comune (PAC) a UE și că Uniunea trebuie să vină cu „instrumente și stimulente” (adică compensații financiare) pentru a reduce surplusul de îngrășăminte și pentru a diminua emisiile de gaze cu efect de seră. Se propune chiar introducerea unui fel de taxă pe CO2 și a unui sistem de compensare pentru drepturile de azot, asemănător cu actualul sistem de tranzacționare a drepturilor de emisii pentru marile companii industriale.
În cercurile oficiale și politice din UE au început deja primele discuții exploratorii și se pregătesc planuri pentru o nouă politică agricolă comună pentru perioada 2025-2030. După alegerile europene din iunie, în noul Parlament European vor fi necesare alte acorduri de coaliție care vor trebui puse în aplicare din 2025 de către o nouă Comisie Europeană.