Biroul pentru Mediu și Planificare Spațială (PBL), Institutul Național pentru Sănătate Publică și Mediu (RIVM) și institutul agricol din Wageningen (WUR) susțin, de asemenea, că Haga nu ar trebui să lase această problemă să fie rezolvată exclusiv de provincii, ci să preia și ea o parte din coordonare. Acest fapt subliniază necesitatea unor măsuri mai hotărâte la nivel național, și nu să se aștepte pasiv la propunerile provinciilor.
Experții critică planurile vagi privind azotul propuse de provincii, concluzionând că acestea sunt nerealiste și nu vor atinge obiectivele de protecție a naturii. Mai mult, provinciile susțin că au nevoie cel puțin de dublul sumei de 24 de miliarde de euro pe care cabinetul Rutte-4 demisionar intenționa să o aloce. Această sumă a fost considerată „controversată” de Camera Deputaților, fapt ce a dus la lipsa unor acțiuni concrete în problema azotului încă din 2019.
Olanda este presată să abordeze criza azotului, mai ales prin hotărâri obligatorii ale instanțelor olandeze și ale Curții Europene de Justiție, care au stabilit că Olanda nu face suficient pentru a reduce emisiile de azot. Din cauza ariilor Natura2000, Olanda ar fi trebuit de peste douăzeci de ani să acționeze „pentru a îmbunătăți natura” și a decis să facă acest lucru prin reducerea emisiilor de azot.
Sectorea agricol este în centrul acestei discuții, fiind în continuare unul dintre principalii emițători de azot din Olanda. Acest lucru a condus la solicitări pentru o reducere semnificativă a efectivelor de animale, ceea ce este un subiect controversat pentru mulți fermieri. Aceasta a provocat proteste ale fermierilor, apariția și ascensiunea unui nou partid agricol prietenos (BBB), însă Olanda încă nu respectă înțelegerile anterioare cu UE.
În politica olandeză, PVV și BBB se opun ferm „reducerii obligatorii a efectivelor de animale”, din cauza reglementărilor europene obligatorii de mediu și protecție a naturii. Și în rândul VVD și CDA există rezerve importante, iar în alte părți ale Europei fermierii protestează împotriva îmbunătățirii naturii în agricultură. În negocierile actuale pentru formarea unei noi coaliții guvernamentale olandeze, această problemă poate constitui un obstacol major.
Dezbaterea privind azotul rămâne astfel o provocare pentru Olanda, care încearcă să găsească un echilibru între protejarea mediului și sprijinirea sectorului agricol. Cu presiunea tot mai mare din partea instituțiilor naționale și europene, aceasta va rămâne în următorii ani una dintre cele mai importante provocări pentru politica și factorii decizionali olandezi.