Subvențiile europene pentru modernizarea zonelor rurale nu ajung în toate cazurile la destinația potrivită. Într-o treime din cazuri, proiectele finanțate nu au reușit să funcționeze mai mult de cinci ani, chiar și atunci când s-au investit sume mari. Acest lucru s-a întâmplat însă în cazul proiectelor mari de infrastructură precum construirea sistemelor de canalizare, drumurilor, podurilor și viaductelor, arată un raport al Curții de Conturi Europene.
Comisia Europeană a cheltuit în ultimii cincisprezece ani peste 25 de miliarde de euro pentru dezvoltarea zonelor rurale în vederea diversificării economiei rurale. Succesul acestora variază substanțial în funcție de țară, stat membru și sector, precizează Curtea de Conturi (ERK) într-un raport special.
Au fost constatate performanțe economice slabe și utilizări nelegitime în scopuri private. Auditorii recomandă Comisiei Europene să limiteze riscul de abuz prin redestinația proiectelor către uz privat. Investițiile în facilități turistice au fost printre cele mai frecvent susținute proiecte de diversificare.
În mai multe țări UE, fondul rural a acordat subvenții pentru facilități turistice chiar și atunci când acestea nu erau viabile. În unele cazuri, au fost demarate investigații penale pentru fraude.
Auditorii au scos la lumină cazuri în care proiecte costisitoare de recreere turistică au fost închise după câțiva ani. Unele au implicat costuri de până la 9.000 de euro lunar în subvenții UE pe perioada funcționării lor.
„UE a investit substanțial în măsuri pentru a reduce dependența economiei rurale de agricultură și silvicultură, pentru a menține și crea locuri de muncă și pentru a îmbunătăți infrastructura în zonele rurale”, declară Viorel Ștefan, membrul ERK care a condus controlul.
Auditorii au constatat diferențe importante între sectoare și state membre. De exemplu, în Polonia, serviciile pentru proiecte agricole și silvice în perioada 2007-2013 au fost mai puțin durabile decât cele din alte sectoare.