Miniștrii au convenit că UE trebuie să emită oficial în 2040 cu 90% mai puține gaze cu efect de seră decât în 1990, după cum a propus comisarul pentru Climă, Wopke Hoekstra. Dar cele 27 de țări UE pot realiza până la 5% din această reducere prin așa-numitele credite de carbon în țări din afara UE.
Având în vedere că țările UE vor să cheltuiască în următorii ani sute de miliarde de euro în plus pentru a dezvolta o industrie europeană de apărare și să întărească economia europeană, țările UE renunță tot mai des la investițiile în climă, mediu și durabilitate.
Acordul de CO2 diluat prevede, de asemenea, că ulterior se pot cumpăra încă 5% suplimentar, dacă se constată că țările nu își ating obiectivele interne. Astfel, reducerea efectivă pe teritoriul european poate scădea până la 80%.
Angajamentul este orientativ, dar nu are caracter juridic obligatoriu. Este menit să fie o călăuză politică pentru următorii cinci ani, până când Parlamentul European și Consiliul vor adopta legislația. Mai multe țări, printre care Ungaria, Polonia și Italia, sunt împotriva obligațiilor obligatorii.
Țările din Europa de Sud și de Est au cerut mai multă libertate pentru a evita pagube economice. Olanda, Spania și Suedia au pledat pentru menținerea ambițiilor inițiale, temându-se că altfel Europa își va pierde rolul de lider climatic.
O parte a compromisului este și amânarea sistemului ETS II, noua taxă pe CO2 pentru mașini și clădiri. Această măsură se va muta oficial cu cel puțin un an, pentru a oferi cetățenilor și firmelor mai mult timp să se adapteze.
Oamenii de știință avertizează că utilizarea mai largă a creditelor de carbon subminează credibilitatea politicii climatice europene. Ei subliniază că reducerile promise în străinătate sunt greu de verificat și de multe ori se dovedesc mai puțin eficiente.
Totuși, comisarul Hoekstra consideră acordul „un pas important înainte”, deși recunoaște că nu este un rezultat perfect. Potrivit celor implicați, UE trebuia oricum să poată prezenta un acord la următorul summit climatic ONU din Brazilia pentru a evita pierderea de imagine la nivel internațional.

