Semnatarii scrisorii – printre care Italia, Austria, Danemarca și Polonia – solicită o „discuție deschisă” privind modul în care este aplicat Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Ei consideră că această convenție, în special interpretările sale de către judecătorii europeni, împiedică prea frecvent în practică expulzarea persoanelor fără statut de ședere.
Cele nouă țări doresc să formalizeze dezbaterea pe această temă în cadrul unui viitor summit european, însă încă nu este clar dacă există suficient sprijin în UE pentru acest lucru. Conținutul scrisorii comune nu este încă complet public.
Critica lor se concentrează în special pe hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO). Potrivit celor nouă țări, această curte acordă prea puțină atenție intereselor naționale de securitate.
Această inițiativă survine după o înțelegere anterioară a liderilor UE de a extinde conceptul de „țară terță sigură”. Astfel, solicitanții de azil pot fi transferați în țări din afara UE, unde trebuie să-și aștepte procedura de azil. Această abordare face parte din eforturile mai largi de a limita fluxurile migratorii către UE.
Organizațiile pentru drepturile omului critică dur această nouă abordare. Ele subliniază că CEDO și alte instituții ale UE au decis în repetate rânduri în trecut că drepturile migranților nu trebuie diminuate, nici măcar când este vorba despre persoane suspectate sau condamnate pentru infracțiuni.
Potrivit premierului italian Meloni, este necesar să se revizuiască cadrul european actual al drepturilor omului pentru a combate „abuzurile sistemului”. Ea a afirmat că dreptul la protecție nu trebuie să ducă la prezența permanentă a persoanelor care reprezintă un pericol pentru societate.
În același timp, există și critici în cadrul UE la această direcție. Partide socialiste și unii comisari europeni avertizează că subminarea jurisprudenței CEDO ar putea slăbi întregul sistem de protecție a drepturilor omului în Europa. Ei se tem că acest lucru ar conduce la inegalitate în drepturi și expulzări arbitrare.