Pentru Liberal-Democrații britanici (LibDem) alegerile parlamentare de mâine sunt decisivă în mai multe privințe: vor fi iarăși îngropați la margine de cei doi „mari” sau vor avansa spre centrul puterii guvernamentale? În ambele cazuri, pentru LibDem este un fel de reluare: au mai fost în dificultate și au mai fost parte dintr-un cabinet coalițional atipic britanic.
Șefa partidului, Jo Swanson, și-a exprimat miercuri după-amiază într-o adunare de partid la Londra satisfacția că LibDem sunt pe cale să câștige, însă posibil nu suficient. Ea se teme de sondajele care prevăd că Boris Johnson va obține totuși o majoritate. Pentru Swanson și echipa ei de campanie acest lucru nu este deloc sigur.
Deși Conservatorii au un avans de paisprezece locuri, Swanson a spus că „în sistemul cu circumscripții uninominale asta nu înseamnă nimic”. Într-un teatru lgbti de pe Broadway în Wimbledon le-a spus câtorva zeci de activiști de partid că e frecvent ca un partid să rateze sau să piardă un loc din cauza unui diferențe de doar două sau trei voturi.
Înconjurată de un val de reporteri, fotografi și cameramani, liberala Swanson a trebuit desigur să traverseze faimosul trecător de pietoni curcubeu de pe Broadway și și-a ținut discursul în celebrul teatru CYMK. Profesional, a reacționat live în jurnalul de o oră al ITV la ultimele sondaje de opinie și a atras din nou atenția alegătorilor britanici asupra pericolelor unei noi guvernări Boris-de-șlepuitor.
LibDem au încercat să facă din aceste alegeri generale adevărate alegeri și nu doar o consultare mascata asupra planurilor Brexit ale lui May și Johnson. În această privință sunt scurți, clari și răspicați: anulați și opriți toată povestea. Așadar, LibDem au elaborat un program electoral „orientat spre viitor” amplu și bine fundamentat. Ei miză mai ales pe generația tânără (sub treizeci de ani) care în 2016 „a omis” să voteze pro-european la referendumul Brexit.
Deși Jo Swanson, șefa partidului, vrea în special să privească înainte, mulți alegători britanici par să privească mai ales înapoi. Ei încă îi învinovățesc pe LibDem că sub conducerea fostului lider Nick Clegg au ajutat într-o coaliție cu toryi generația „cu lingură de argint” conservatoare a lui David Cameron și Boris Johnson să ajungă la putere. Ca partid junior au fost nevoiți să accepte reduceri drastice ale sistemului social, privatizarea serviciilor publice și restrângerea facilităților publice. Și ca lovitură finală au prezentat referendumul Brexit din 2016 ca pe o reformă democratică, spun britanicii dezamăgiți acum.
În plus, LibDem nu a făcut lucrurile ușoare nici pentru britanicii cu judecată sănătoasă: în timp ce în 2016 erau categoric în favoarea unui referendum, acum se opun categoric unui al doilea referendum. „Nu ne luați în serios”, spune votantul la masa obişnuită. „Ați văzut ce a ieșit din voința oamenilor”, spune Swanson. Ca lideră a unui partid modern, ea are toate atu-urile: este femeie, bine educată, vorbește civilizat, arată sobru, are elocvență și spirit de dezbatere. Și totuși mulți conservatori și laburiști nu o consideră centrul rezonabil.
Acum câteva săptămâni, într-un interviu tv, a făcut o gafă care încă îi este imputată. A clarificat că ea și LibDem vor refuza sub orice condiție să colaboreze la revenirea lui Boris Johnson ca prim-ministru sau a lui Jeremy Corbyn ca prim-ministru, amândoi detestați. În aceeași frază și-a exprimat dorința de a deveni ea însăși premier. Această „vorbărie mare” a „fetei celor de-al treilea partid” i se reproșează încă de mulți comentatori.
Pentru LibDem va fi decisiv dacă suficienți conservatori și laburiști vor face o alegere rațională sau una emoțională. Tory și laburiști pro-europeni și moderni au în cabina de vot o opțiune: să rămână loiali propriului partid pro-Brexit (un vot pentru familia politică, dar în detrimentul economiei britanice) sau să voteze cu LibDem (în detrimentul propriului partid, dar în folosul poporului britanic).