Luni începe în Olanda procesul judiciar împotriva suspecților ruși și ucraineni acuzați de doborârea avionului de pasageri malaezian MH17. O comparație internațională arată deja că acest dezastru nu a putut fi evitat. Totodată, o astfel de comparație evidențiază faptul că responsabilitatea și problema vinovăției ar fi putut fi clarificate mult mai devreme și mult mai ușor.
În ultimele șaizeci de ani au avut loc în întreaga lume peste douăzeci de cazuri în care un avion de pasageri a fost doborât. Nu toate pot fi comparate cu MH17. Uneori a fost vorba despre un atac premeditat, conștient, țintit asupra unui președinte, mediator sau șef ONU (1961 Dag Hammerskjöld, 1994 președinții Rwanda și Burundi). În alte aproximativ zece cazuri a fost o acțiune militară intenționată în cadrul unui război civil sau a unui conflict deschis (de două ori Rhodesia, de două ori Angola, de trei ori Afganistan, de trei ori Abhazia).
S-a întâmplat, de asemenea, ca o apărare antiaeriană în exerciții să nu se limiteze doar la exerciții cu arme reale uscate, ci să lanseze din greșeală rachete adevărate. Acest lucru s-a întâmplat aproape sigur în 1962 cu un avion Aeroflot rus deasupra Siberiei. Tot astfel, în 1980, deasupra Mării Mediterane un avion de linie italian a fost doborât în timpul unui exercițiu cu avioane de luptă al SUA, Franței, Italiei și Libiei. Abia în 2013 italienii au recunoscut că a fost folosită o rachetă reală.
Evenimentele cu MH17 prezintă multe asemănări cu cel puțin zece cazuri în care, într-o situație tensionată în timpul unui conflict militar, apărarea antiaeriană locală a comis aparenții erori. În acest caz nu a fost doborât un aparat militar inamic, ci au fost lansate rachete asupra unui avion civil de pasageri, cu toate consecințele dramatice care au urmat. Astfel, în 1975, un avion de linie ungar Malev a fost doborât la apropierea de aeroportul Beirut de către una dintre părțile combatante în războiul civil libanez.
La începutul acestui an, lângă Teheran a fost doborât un avion de pasageri ucrainean care tocmai decolase pentru că apărarea antiaeriană iraniană l-a confundat pe radar cu un atac irakian, la câteva ore după ce Irakul lansase rachete într-un atac asupra unui general iranian. În căldura luptei, apărarea antiaeriană iraniană a făcut, se pare, o evaluare greșită.
Faptul că forțele aeriene ruse nu ezită să apese pe butonul roșu a fost deja evident atât în 1978, cât și în 1983, când avioanele de luptă rusești au doborât avioane de pasageri sud-coreene la mare altitudine. Piloții sud-coreeni (conform Moscovei) nu au răspuns somațiilor de a-și schimba cursul.
În ambele cazuri era vorba despre avioane de linie care zburau prin Alaska către și din Statele Unite și care, potrivit Moscovei, pătrunseseră în spațiul aerian rusesc. Într-un caz, Moscova a susținut timp de zece ani că KL007 era în misiune de spionaj. Moscova a refuzat, de asemenea, să predea cutiile negre recuperate cercetătorilor internaționali în aviație. În ambele cazuri, avioanele s-au prăbușit în estul Murmanskului, în Pacificul de Nord.
În 1988, echipajul fregatei americane USS Vincennes a confundat, pe imaginile radar din Golful Persic, un avion de pasageri iranian care decola cu un avion F14 iranian echipat cu rachete antiaeriene și care se apropia rapid. Inițial, SUA au pus toată vina pe iranieni.
Timp îndelungat au existat divergențe în cercurile guvernamentale americane privind modul de soluționare a acestei chestiuni. Pentagonul a susținut ani de zile că forțele aeriene iraniene făceau ca transponderele avioanelor lor de luptă să emită coduri „civile”. În cele din urmă, plângerile iraniene împotriva SUA au fost soluționate în 1996 de Curtea Penală Internațională de la Haga, cu o despăgubire pentru rudele victimelor iraniene și o recunoaștere mascată a vinovăției.
Din materialul adunat deja de anchetatorii JIT și din comparația cu situații similare se poate concluziona că în cazul MH17 a fost vorba despre o coincidență de circumstanțe, cu un final tragic, totuși oarecum explicabil.
În estul Ucrainei era în desfășurare un conflict armat. În câteva zile au fost doborâte mai multe avioane și elicoptere militare. Apărarea antiaeriană ucraineană urmărea în special traficul aerian care venea dinspre est, iar rebelii din est țineau de asemenea sub observație, cel mai probabil pe radar, traficul aerian care intra dinspre vest.
Pe frontul tensionat și mortal din Donbass, un caporal sau sergent obosit și cu nervii întinși a confundat aparent MH17, care se apropia la mare altitudine, cu un avion inamic amenințător, s-a dat alarma, un comandant a permis sau a primit ordin, și o rachetă a fost lansată. Așa cum s-a mai întâmplat de multe ori...