Au fost confruntate două grupuri: unul mare de țări care doresc un tratat ambițios și un grup mai mic de țări producătoare de petrol și materiale plastice. Primul grup insistă pentru reducerea producției de plastic și reguli stricte privind substanțele chimice dăunătoare adăugate. Al doilea grup se opune limitelor de producție și pune accent pe gestionarea deșeurilor, ambalaje mai bune, reutilizare și reciclare.
Și procesul decizional a fost sub critică. Propunerile care permiteau votarea în situații de neînțelegeri ireconciliabile s-au ciocnit de cerința ca deciziile să se ia exclusiv prin consens. Această diferență procedurală a contribuit la blocarea discuțiilor, în ciuda unor consultări informale prelungite.
Din partea Europei s-a exprimat dezamăgire. Uniunea Europeană avea așteptări mai mari și subliniază că munca trebuie să continue către un acord obligatoriu care să protejeze mai bine sănătatea și mediul.
Multe țări și organizații de mediu au reacționat afectate de rezultat. Ele au vorbit despre o oportunitate ratată, au evidențiat urgența creșterii continue a poluării cu plastic și au cerut mai multă conducere. Organizațiile au îndemnat țările ambițioase să acționeze mai ferm și să nu cobore standardele, mai ales pentru că runde anterioare au produs puține rezultate palpabile.
Blocajul continuă un șir de eșecuri anterioare. O rundă anterioară de negocieri, desfășurată anul trecut în Coreea de Sud, s-a încheiat de asemenea fără acord. Această situație alimentează temerea că, fără o schimbare de direcție la ONU, procesul va rămâne blocat între dorința de a reduce producția nouă și pledoaria pentru îmbunătățirea colectării și tratării deșeurilor.