Toată atenția se concentrează acum asupra Groenlandei, după ce președintele american a declarat în repetate rânduri că Statele Unite au nevoie de această regiune pentru securitatea națională. Nu a fost exclus faptul că pot fi folosite toate mijloacele, inclusiv cele militare.
Aceste declarații au pus NATO într-o situație excepțională. Planurile militare deja existente ale alianței privesc adversari externi. Nu există niciun protocol stabilit pentru o situație în care un aliat NATO amenință un alt aliat NATO.
Danemarca și Groenlanda au solicitat astfel consultări urgente cu ministrul de externe american Rubio, dar acesta încă evită un răspuns. Potrivit declarațiilor groenlandeze și daneze, aceste discuții ar trebui să clarifice intențiile americane.
Prim-ministrul danez a avertizat public că un atac militar al unui aliat NATO împotriva altuia ar paraliza totul, inclusiv însăși NATO și securitatea construită timp de decenii.
Chiar și fără acțiuni militare concrete, tonul declarațiilor americane are deja consecințe. În multe reacții se subliniază că retorica escaladantă afectează însăși stabilitatea și încrederea reciprocă în cadrul alianței.
Faptul că SUA nu ezită să folosească mijloace militare a fost demonstrat recent, când americanii au bombardat mai multe bărci rapide folosite pentru traficul de droguri și au răpit, printr-o operațiune militară, președintele Venezuelei.
Mai mulți lideri europeni și-au exprimat deschis sprijinul pentru Danemarca și Groenlanda, subliniind că nu este vorba doar de un conflict bilateral, ci de o problemă care afectează întreaga Europă.
În NATO se face totodată auzită o avertizare că simplul fapt al declanșării acestui debate este dăunător. Alianța este construită pe valori și încredere, iar ideea că amenințarea provine din interior este percepută ca o slăbire a acesteia.
Mai mult, este relevantă percepția că noua politică americană recent stabilită în domeniul apărării și securității dă impresia că Statele Unite urmăresc hegemonia pe întreg emisfera vestică. Brațul armat al SUA nu se mai extinde doar spre sud, peste „Golful Americii” și „curtea din spate” a Americii Centrale și de Sud, ci și spre nord-est.
În acest context, se pare că problema Ucraina este lăsată de Washington pe seama Rusiei și a Uniunii Europene. Europenii trebuie să ia în calcul acum că amenințarea nu vine doar din est, ci din vest vin incertitudine, perturbare și aversiune.
În cele din urmă, mulți analiști militari subliniază că a aștepta nu este o opțiune. Vocile europene cer claritate privind viitorul Groenlandei și al NATO, recunoscând în același timp că nu există un protocol prestabilit pentru o criză precum aceasta.