Curtea Europeană de Conturi afirmă că criteriile de control pentru plățile din fondul de redresare coronavirus (RRF) sunt prea generale și vagi. Astfel, nu se poate stabili în mod corespunzător dacă miliardele acordate contribuie cu adevărat la obiectivele convenite. Auditorii numesc acest aspect un risc esențial pentru utilizarea eficientă a banilor europeni.
Comisia Europeană dorește să aplice sistemul de responsibilizare al RRF și asupra altor bugete ale UE după 2028. Potrivit criticilor, printre care și europarlamentarul olandez Bert-Jan Ruissen, aceasta subminează controlul financiar. Bruxelles-ul ar vrea astfel să generalizeze un model de supraveghere prea permisiv.
Curtea de Conturi a descoperit că multe dintre obiectivele RRF sunt vagi sau greu de măsurat. Statele UE au furnizat frecvent informații nesigure privind rezultatele obținute, conform auditorilor. Unele repere stabilite în prealabil s-au dovedit a fi formulate neclar, motiv pentru care plățile nu au putut fi legate întotdeauna de performanțe concrete.
La plata fondurilor de redresare nu se ține cont de costurile reale sau de respectarea regulilor. Statele UE primesc bani pe baza reperelor și obiectivelor țintă, fără o legătură directă cu cheltuielile proiectelor. Sancțiunile pentru nerealizarea acelor obiective rămân rare.
Deși procentul de erori la cheltuielile UE a scăzut de la 5,6 la 3,6 procente, acesta rămâne încă peste pragul de 2 procente. Curtea de Conturi subliniază că această scădere este pozitivă, dar Comisia Europeană nu respectă încă propriul său standard pentru o opinie favorabilă.
Auditorii UE avertizează, de asemenea, că datoriile restante ale UE vor depăși 900 miliarde de euro până în 2027. Costurile dobânzilor pentru pachetul de redresare instituit în 2020 sunt deja mult mai mari decât cele estimate de Comisie la 14,9 miliarde euro și pot crește până peste 30 miliarde.
Potrivit Curții de Conturi și unor europarlamentari, această povară crescândă a datoriei amenință sustenabilitatea viitoarelor bugete. Ruissen descrie creșterea împrumuturilor drept o piatră de moară pentru Uniune, ale cărei costuri sunt lăsate moștenire generațiilor viitoare.
Ei consideră că Comisia Europeană trebuie să introducă norme mai stricte pentru responsabilitatea financiară. Banii europeni trebuie să contribuie demonstrabil la obiective concrete precum competitivitatea și schimbările climatice, și să nu se piardă într-un sistem de promisiuni vagi și angajamente neobligatorii.
În plus, Curtea de Conturi constată că doar cinci la sută din bugetul disponibil al fondurilor de coeziune a fost cheltuit. Aceste fonduri sunt destinate subvențiilor UE pentru sprijinirea regiunilor defavorizate, dar multe state UE întâmpină dificultăți în a folosi banii. Criticii văd în aceasta o oportunitate de a tăia cheltuielile și de a reduce bugetul la jumătate.