Comemorarea a fost marcată de un omagiu sobru, recunoașterea eșecului colectiv și apeluri la vigilență continuă împotriva urii și negării.
Sesiunea plenară a început cu un minut de reculegere pentru victime. Parlamentarii au reflectat asupra incapacității comunității internaționale de a preveni tragedia din 1995. Uciderea a mii de băieți și bărbați bosniaci, care a avut loc în ciuda supravegherii ONU în enclavele desemnate, rămâne o rană adâncă în istoria europeană.
Comemorarea din Strasbourg a fost onorată de o delegație bosniacă extinsă, inclusiv doi supraviețuitori ai masacrelor. Mai mulți vorbitori au subliniat că Srebrenica nu a fost un eveniment izolat. Genocidul a fost consecința unor ani de incitare la ură, dezumanizare și propagandă politică.
Președinta Parlamentului European, Roberta Metsola, a făcut apel la comemorarea activă, amintind că Parlamentul European a declarat în 2009 ziua de 11 iulie drept zi oficială de comemorare. Ea a afirmat că comemorarea nu este doar o datorie față de trecut, ci și o misiune pentru viitor: de a combate dezinformarea și a păstra vie amintirea.
Cu ocazia comemorării nu s-a privit doar înapoi. Au fost aduse în discuție și conflictele actuale. Critici au fost exprimate față de politica europeană actuală referitoare la protecția civililor și drepturile omului. Genocidul de la Srebrenica a fost invocat ca exemplu al celor ce se pot întâmpla dacă semnalele de avertizare sunt ignorate.
Comemorarea a servit astfel și ca un avertisment pentru tendințele politice contemporane în care grupuri populaționale sunt din nou stigmatizate. Au fost făcute, de asemenea, comparații cu acțiunile militare israeliene actuale împotriva palestinienilor din Fâșia Gaza.
În diverse discursuri a fost subliniată importanța justiției și a memoriei colective. Vorbitorii au accentuat că recunoașterea adevărului rămâne esențială, mai ales într-o perioadă în care negarea genocidului și revizionismul câștigă teren. Protejarea faptelor este, în opinia lor, o responsabilitate democratică.
În afara parlamentului, comemorările pentru 11 iulie sunt organizate la nivel mondial. În Bosnia-Herțegovina, până la 150.000 de oameni sunt așteptați la ceremonia centrală. Rudele îngroapă și în acest an rămășițele pământești identificate ale victimelor, ilustrând că procesul de doliu este departe de a fi încheiat.
Trauma continuă să trăiască în familii și comunități, nu doar în fostele republici iugoslave, ci și în alte părți ale Europei.
La treizeci de ani de la evenimente, apelul pentru recunoaștere și adevăr răsună în continuare. Comemorarea europeană de la Strasbourg a subliniat că această tragedie implică nu doar obligații politice permanente, ci și morale.