Aprobarea raportului Comisiei necesită o majoritate calificată: cel puțin cincisprezece țări UE, reprezentând împreună 65% din populația UE, trebuie să fie de acord. Însă calculele politice s-au dovedit complicate, deoarece părerile sunt foarte împărțite în privința redistribuirii solicitanților de azil și a nivelului contribuțiilor financiare.
Noile reglementări prevăd, printre altele, că cererile de azil pot fi depuse deja la birouri ale UE din afara țărilor membre, iar solicitanții de azil (în așteptarea soluționării cererii lor) pot fi cazați temporar în centre de primire situate în afara granițelor UE. Italia a încercat anul trecut să facă acest lucru pe cont propriu, dar acest lucru contravine reglementărilor UE în vigoare și a fost anulat de instanțele UE.
Întârzierea a dus la critici în Parlamentul European. Europarlamentarul Birgit Sippel, negociator principal al pactului privind migrația, solicită ca Comisia să își asume responsabilitatea pentru termenul ratat. Ea a cerut convocarea de urgență a Comisiei pentru Libertăți Civile pentru a discuta consecințele unui posibil amânări.
Tensiunile cresc și între țările UE. Polonia și Ungaria se opun sistemului obligatoriu de solidaritate, în timp ce Belgia a anunțat că nu va primi noi solicitanți de azil, dar va contribui financiar.
Raportul Comisiei trebuie să determine care țări UE sunt supuse presiunii migraționiste și câți solicitanți de azil trebuie relocați “în altă parte”. Această analiză a UE se bazează pe numărul cererilor de azil, statutul acordat și capacitatea disponibilă de primire.
Țările pot alege modul în care contribuie: relocarea solicitanților de azil din țările suprasolicitate, plata a 20.000 de euro pentru fiecare persoană neredistribuită sau contribuția la sprijin operațional, de exemplu pentru centrele de primire sau procesarea administrativă. Aceste aspecte sunt stabilite în pactul privind migrația și azil adoptat în 2024.
Între timp, Comisia Europeană a prezentat o nouă listă cu șapte țări considerate „sigure”: Kosovo, Bangladesh, Columbia, Egipt, India, Maroc și Tunisia. Astfel, cererile solicitanților de azil din aceste țări pot fi refuzate mai rapid și aceștia pot fi returnați în țările respective.
Organizațiile pentru drepturile omului critică dur această listă. Potrivit unor grupuri precum EuroMed Rights, țări precum Tunisia, Egipt și Maroc nu sunt deloc sigure din cauza încălcărilor grave ale drepturilor omului. Totuși, Comisia susține că lista nu limitează drepturile solicitanților de azil și este necesară pentru un sistem european armonizat.