Oficialii europeni recunosc că aderarea Ucrainei are implicații care depășesc reformele necesare de la Kiev. Dimensiunea vastă a sectorului agricol ucrainean clarifică faptul că și în interiorul UE vor fi necesare ajustări. Nu este vorba, așadar, despre o simplă extindere standard.
Oficialii ucraineni indică faptul că, în discuțiile cu reprezentanții europeni, se exprimă deschis ideea că Ucraina nu poate fi comparată cu țările mai mici care au aderat anterior. Scara și structura sectorului agricol pun presiune pe acordurile europene existente și pe cadrele de politică ale UE.
În același timp, se recunoaște că îngrijorările din statele UE au luat naștere parțial din imaginea pe care însăși Ucraina a promovat-o ani de-a rândul. Ucraina a fost prezentată ca o superputere agricolă, ceea ce a creat în rândul partenerilor UE impresia că acest sector va domina piața europeană.
Potrivit unor reprezentanți ucraineni, această imagine este exagerată. Ucraina nu se situează pe primul loc în Europa în ceea ce privește volumul exporturilor agricole. Această relativizare ar trebui să ajute la o atitudine mai realista în dezbaterea asupra aderării și să elimine așteptările și temerile exagerate.
Rămâne însă faptul că Ucraina este puternică mai ales în producția de cereale și semințe oleaginoase, unde operează pe plan internațional cu succes competitiv. De asemenea, se recunoaște că sectorul agricol ucrainean este mai slab în ceea ce privește crearea de valoare adăugată ridicată în lanțul agricol.
Pregătirea pentru aderarea la UE este descrisă de către reprezentanții ucraineni drept incompletă. Gradul general de pregătire este estimat între 40 și 45%. Doar un număr limitat de capitole de negociere au scoruri peste medie.
Conform persoanelor implicate, reformele ar putea fi realizate în câțiva ani în condiții normale, dar este nevoie de timp atât pentru legislație, cât și pentru implementare. Nu se așteaptă soluții rapide. Unele surse vorbesc de o posibilă aderare în 2028.
Discuția privind dimensiunea și consecințele pentru agricultura europeană și ucraineană arată că aderarea nu este o simplă listă tehnică de verificare, ci un proces care afectează raporturile existente. Atât Ucraina, cât și UE recunosc că adaptarea reciprocă este inevitabilă, iar rezultatul va fi decisiv pentru viitorul politicii agricole europene.