În așa-numitele „centre de returnare” imigranții ar trebui cazați pe durata procesării cererilor lor de azil sau unde solicitanții de azil respinși din țările UE pot fi trimiși înapoi. Premierul italian Meloni a început această procedură acum câteva luni în Albania, dar aceasta a fost anulată de judecătorii italieni.
Kristersson și Nehammer au susținut că doar douăzeci la sută dintre migranții respinși părăsesc efectiv UE. Potrivit lui Kristersson, sunt necesare strategii noi pentru a aplica regulile existente și a asigura integritatea politicii migratorii. Nehammer a adăugat că fără acțiune comună, credibilitatea UE este în pericol.
Planul prevede înființarea de centre de primire în țări terțe sigure, precum Albania sau Serbia, unde migranții pot rămâne până când situația lor va fi rezolvată. Aceste țări ar primi în schimb sprijin financiar sau politic din partea UE. Inițiativa are scopul nu doar de a crește eficiența deportărilor, ci și de a descuraja migrația ilegală, conform lui Kristersson.
Presiunea politică pentru a aborda problema migrației este mare. Partidele de dreapta din multe țări UE cer legi mai stricte privind migrația. În cadrul Consiliului European din octombrie s-a discutat deja modul în care țările terțe pot juca un rol în gestionarea fluxurilor migratorii.
Criticile la adresa planurilor persistă. Organizațiile pentru drepturile omului avertizează cu privire la dilemele etice și încălcarea legilor internaționale în astfel de centre de primire. Oponenții atrag atenția asupra riscului „mutării responsabilităților europene” către țări din afara Uniunii. Totuși, susținătorii afirmă că această abordare este necesară pentru a menține funcțional sistemul migrator.