Rezultatul alegerilor parlamentare britanice face, din cauza sistemului de tip „câștigătorul ia totul”, aproape imposibilă o comparație directă a forței între partidele politice. Deși creșterea cu zeci de mandate parlamentare este descrisă peste tot ca o „mare victorie” pentru Conservatori, câștigul lor pe scară națională, exprimat procentual, este de abia de un procent.
În comparație cu rezultatul din 2017, Tories cresc cu aproximativ jumătate de milion de votanți în plus, de la 42,4% la 43,6%. De fapt, Boris Johnson nu a câștigat voturi, ci Conservatorii au câștigat mandate. Și de fapt, Conservatorii au câștigat mandate pentru că Labour și Corbyn au pierdut voturi din cauza lipsei de popularitate.
Fanaticul anti-UE Nigel Farage a fost rapid să își atribuie parțial această victorie a Tory-ilor: partidul său Brexit nu a participat cu propriul candidat în aproape 400 din cele 650 de circumscripții electorale. În circumscripțiile în care Brexitparty a participat, candidații lor au obținut uneori 15 sau 20% din voturile locale (dar totuși nu au fost niciodată cei mai votați și nu au câștigat vreun mandat).
Voturile Brexitparty au fost în detrimentul atât al celor de la Labour, cât și al Conservatorilor, conform primelor date pe circumscripție. La nivel național, Brexit a obținut aproximativ 650.000 de voturi, adică aproape 2%. Farage folosește această inversare ca o logică: acolo unde Brexit nu a participat, adevărații susținători ai Brexit-ului au putut vota doar Boris Johnson, ajutându-l astfel să obțină un nou mandat de premier.
Pentru rezultatul Labour se aplică practic opusul. Labour a scăzut, față de 2017 (acum doar doi ani), de la 40,0% la 32,2%, o pierdere mare de aproape opt procente. Și în alegerile din 2017, Corbyn era liderul partidului. Procentajul de 32,2% obținut acum nu diferă prea mult de cele 35% cu care Labour a câștigat alegerile în 2005. În plus, acest procent de 32,2% este mai mare decât rezultatele din 2010 și 2015.
Însă, deoarece Conservatorii și-au păstrat propriul electorat iar Labour a pierdut mulți alegători, în câteva zeci de circumscripții unde diferențele erau mici în 2017, Conservatorii au depășit acum candidatul Labour și au obținut primul (și singurul!) loc.
Pentru Liberal-Democrați situația este și mai amară: LibDems au câștigat național în termeni procentuali destul de mult. Au crescut cu patru procente, de la 7,4% la 11,5% din voturile obținute. Cu toate acestea, nu au devenit cei mai votați în nici o circumscripție unde erau pe primul loc, și anume tocmai în circumscripția liderului de partid Jo Swinson. Câștigul SNP în Scoția, cu 13 mandate în plus, ajungând acum la 48, se face în mare parte pe seama circumscripțiilor Conservatoare, dar și a câtorva mandate Labour.
Pentru o comparație precisă a raportului de forțe politice interne în Marea Britanie, este nevoie de publicarea rezultatelor pe circumscripție în comparație cu acum doi ani, analizate la scară națională procentuală. Dar este deja clar că nu este adevărat că milioane de alegători Labour au trecut la Conservatori. Cei opt procente care nu mai votează Labour au migrat parțial către SNP, parțial către LibDems, au votat în „țara Labour” și pentru Brexit și de asemenea pentru Conservatori.