Protestele din Iran au izbucnit în ultima săptămână a anului 2025, după ce furia legată de situația economică precară a izbucnit pe scară largă. Ceea ce a început ca un protest socio-economic s-a transformat în câteva zile într-o opoziție deschisă față de liderii religioși ai țării.
Diplomați și politicieni europeni au reacționat cu declarații ferme la violențele împotriva demonstranților. Ei au afirmat că exprimarea pașnică a nemulțumirii este un drept și că violența excesivă împotriva participanților la proteste este inacceptabilă.
Președinta Parlamentului European, Roberta Metsola, s-a exprimat de mai multe ori în sprijinul demonstranților. Ea a lăudat „curajosul popor iranian” și a declarat că țările UE le aud vocea. Potrivit ei, este clar că în Iran are loc o schimbare.
Declarațiile lui Metsola au provocat tensiuni diplomatice cu reprezentanța iraniană pe lângă Uniunea Europeană. De la Teheran, sprijinul ei pentru proteste a fost calificat drept o ingerință, ceea ce a determinat-o să-și apere public poziția și să facă referire la libertățile politice din Europa.
Și alți politicieni europeni s-au alăturat criticilor. Ministrul german de externe a subliniat că violența împotriva demonstranților pașnici nu poate fi justificată și a făcut apel către autoritățile iraniene să-și îndeplinească obligațiile internaționale.
Comisarul pentru afaceri externe, Kaja Kallas, a afirmat că imaginile din Iran indică o reacție disproporționată și dură a forțelor de securitate. Ea a declarat că orice violență împotriva protestatarilor pașnici este inacceptabilă și a legat această situație de întreruperea accesului la internet și telecomunicații.
În mai multe rapoarte se menționează morți și un număr mare de arestări. Totodată, se subliniază că cifrele variază și nu au fost verificate independent. Este totuși clar că represiunea și violența reprezintă elemente recurente în timpul tulburărilor.
Pe lângă declarațiile de solidaritate, se aud și critici la adresa reținerii din interiorul Europei. Unii politicieni consideră că tăcerea diplomatică nu mai este suficientă și cer măsuri mai dure împotriva regimului iranian. De exemplu, președinta Comisiei Ursula von der Leyen a vorbit foarte puțin despre subiect săptămâna trecută (în timpul unui turneu în Orientul Mijlociu).
Ceea ce lipsește este o reacție europeană clară și unitară. Nu toți liderii s-au exprimat public, în ciuda tulburărilor prelungite. Astfel, rămâne neclar cât de departe este dispusă Europa să meargă în răspunsul la evenimentele din Iran. Acest aspect ar putea deveni clar săptămâna 19 ianuarie, când Parlamentul European se reunește la Strasbourg.