Hotărârea reprezintă o înfrângere semnificativă pentru guvernul italian și planurile sale de a găzdui solicitanții de azil în Albania.
Italia dorea anul trecut să plasese temporar solicitanții de azil respinși în tabere de primire pe teritoriul Albaniei, în timp ce procedurile lor urmau să fie soluționate în Italia. Această abordare este, potrivit Curții Europene de Justiție, contrară regulilor europene. Curtea subliniază că numai instituțiile europene pot decide care țări terțe sunt considerate sigure.
Decizia Curții este o consecință directă a criticilor aduse planului italian de a procesa migranții ce beneficiază de ședere temporară în Albania. Acordul a fost prezentat de Italia ca o metodă inovatoare de a reduce presiunea asupra propriului sistem de primire. Însă, potrivit Curții, Italia nu poate decide unilateral că Albania este o țară terță sigură.
Hotărârea evidențiază limitele pentru guvernele naționale care doresc să gestioneze migrația în afara UE. Țările pot trimite migranții doar în țări care respectă standardele clare ale UE privind securitatea, drepturile omului și condițiile de primire. Nu mai este permisă întocmirea unei liste proprii cu așa-numitele țări sigure.
Discuția legată de planul italian are loc în contextul sosirii continue a solicitanților de azil care ajung pe teritoriul european prin Marea Mediterană. Italia, în special, se confruntă cu numeroși oameni care vin cu ambarcațiuni improvizate ale traficanților de persoane din Africa de Nord.
Totodată, politica europeană privind azilul este criticată de ani de zile. Țările UE încă nu au ajuns la un acord privind o politică comună, parțial din cauza disputelor legate de repartizarea solicitanților de azil. Unele țări refuză în mod structural să primească migranți sau să contribuie la redistribuirea acestora între statele membre.
Hotărârea Curții Europene crește presiunea asupra instituțiilor europene să formuleze reguli clare și comune. Soluțiile naționale, precum acordul dintre Italia și Albania, sunt restricționate de Curte. Astfel, se previne ca țările să evite responsabilitățile comune.
Cu toate acestea, divergențele rămân mari în UE. În dezbaterea publică, tensiunea crește între țările care cer mai multă solidaritate și cele care insistă asupra frontierelor naționale. Încercările de a ajunge la un pact european privind migrația progresează dificil și sunt frecvent blocate de guverne individuale.