Șansele ca premierul britanic Boris Johnson să câștige alegerile parlamentare de joi sunt mai mari decât cele ale Partidului Laburist sau al Liberal-Democraților. Dar asta nu se datorează unui program electoral atractiv al Conservatorilor, ci mai ales pentru că majoritatea britanicilor sunt sătui de scandalurile legate de Brexit și vor să scape de ele cât mai repede posibil.
În plus, pentru majoritatea britanicilor nu există o alternativă. În primul rând, liderul Partidului Laburist, Jeremy Corbyn, este mult prea controversat. Este detestat de aproape toată lumea, chiar și de membri ai propriului partid. Este cel mai nepopular politician al ultimului secol. Mai mult, planul de Brexit al Laburiștilor ar duce la negocieri suplimentare cu Bruxelles-ul, ceea ce ar putea întârzia procesul doi sau trei ani, iar alegătorii ar putea fi chemați și la un referendum. Astfel, Johnson și-a atins scopul: aceste alegeri sunt mai ales despre Brexit și despre dorința ca procesul să se finalizeze cât mai rapid…
Din ce în ce mai multe studii arată că renunțarea la siguranțele economice ale pieței unice europene în schimbul incertitudinilor unor noi acorduri comerciale britanice dăunătoare economiei britanice. Și asta pentru mulți ani de acum înainte. Totuși, un segment mare din electorat pare să accepte acest lucru.
Viitorul pare promițător pentru premierul britanic. Partidul său Conservator conduce detașat în sondaje și ar putea obține chiar 359 din cele 650 de locuri în Parlament. Cel mai mare partid de opoziție, Laburist, ar obține doar 211 mandate. Premierul dorește, în cazul unei victorii, să ducă rapid, înainte de sfârșitul lunii ianuarie, acordul său privind Brexit prin Parlament. Rămâne de văzut dacă Parlamentul European de la Strasbourg va aproba acest acord, un aspect complet diferit. Trebuie să așteptăm să vedem.
Totuși, Johnson probabil nu se consideră învingător deocamdată. Predecesoarea sa, Theresa May, a forțat alegeri anticipate în 2017, în timp ce Conservatorii erau bine cotați în sondaje, dar au pierdut majoritatea parlamentară. Există, de asemenea, posibilitatea ca niciun partid să nu atingă majoritatea. Acest lucru s-a întâmplat atât în 2017, cât și în 2010, când Conservatorii au format o coaliție cu Liberal-Democrații.
De data aceasta este incert dacă Johnson ar putea obține sprijinul altor partide mari. Atât Partidul Național Scoțian (SNP), cât și Liberal-Democrații, al treilea și al patrulea partid al țării, sunt anti-Brexit și anti-Tory.
Laburistii par să aibă șanse mai bune de a forma o înțelegere de susținere într-un Parlament divizat. Naționaliștii scoțieni sunt dispuși, sub anumite condiții, să susțină un guvern Laburist. În schimb, ar solicita, printre altele, organizarea unui nou referendum privind independența Scoției. Cooperarea cu Liberal-Democrații pare mai dificilă, deoarece lidera acestora, Jo Swinson, a afirmat clar că nu-l dorește pe Jeremy Corbyn drept premier.
Potrivit unui analist al Financial Times, nu trebuie uitat că în Marea Britanie în prezent nu există o majoritate clară pentru niciuna dintre opțiuni. Oamenii știu ce nu vor, dar nu știu ce își doresc cu adevărat. Populația de rând este la fel de divizată ca și parlamentul, iar împărțirea simplistă în „pro-Brexit” și „pro-rămânere” devine tot mai dificil de susținut.
Astfel, pentru majoritatea alegătorilor, aceste alegeri sunt mai mult despre sentimente, opinii, impresii și prejudecăți decât despre fapte, siguranțe și fezabilități.