La mai puțin de o săptămână înainte de alegerile din Marea Britanie, premierul Boris Johnson nu a vrut să spună ce va face dacă nu va obține majoritatea în parlament. A reacționat nervos atunci când a fost întrebat de trei ori la televizor dacă va demisiona în cazul unei înfrângeri și a evitat un răspuns clar.
Johnson a promis la Sky News să reducă numărul imigranților, folosind un sistem bazat pe puncte, după model australian. Dar experții spun că acest sistem de puncte ar putea duce chiar la creșterea numărului de migranți. Johnson a replicat că dorește în special o „imigrație controlată”, punând accentul pe profesii speciale sau muncitori calificați.
Prin aceasta, Johnson readuce în discuție un punct încă sensibil și controversat al urii față de străini și rasismului prezent la mulți britanici. După atacurile teroriste ale organizației al-Qaeda la New York, Madrid și Londra (7 iulie 2005), războaiele din Irak și ascensiunea ISIS, există o antipatie în rândul multor britanici față de musulmani, hindusi și persoane cu aspect estic. Acest sentiment a jucat deja un rol important în ascensiunea partidului UKIP (alb) și în sprijinul tot mai mare pentru naționalismul alb britanic la One Nation.
În campania referendumului privind Brexit din 2016, combatanții și susținătorii Brexitului au folosit adesea drept argument „numărul mare de străini”, considerat o consecință a pieței unice europene. Că Marea Britanie nu face parte din Tratatul Schengen și efectuează propria verificare vamală a persoanelor este, de obicei, omis. Aceste sentimente anti-imigrație sunt bine primite în contextul atitudinii anti-UE, care există de zeci de ani la mulți britanici.
În programele electorale, această problemă, „elefantul din cameră”, este aproape trecută cu vederea, dar apare frecvent în discursuri, dezbateri și acuzații. De exemplu, liderul Laburist Corbyn nu încetează să acuze Conservatorii de atitudine anti-musulmană, în timp ce liderul Tory Johnson continuă să considere anti-sionismul Laburiștilor radicali drept antisemitism.
În sondaje, Conservatorii sunt în continuare clar înainte, dar sistemul britanic de circumscripții face rezultatul imprevizibil. În multe circumscripții din centrul și nordul Angliei, Conservatorii și Laburiștii sunt la egalitate. Partide de opoziție precum Liberal-Democrații și Naționaliștii Scoțieni îi îndeamnă pe alegători să voteze „tactic”.
În majoritatea celor peste 650 de circumscripții, partidele politice au format coaliții prin care și-au retras propriul candidat în favoarea celui cu cele mai mari șanse ale partenerului de coaliție. Partidul Brexit, radical anti-european, s-a retras în mai mult de jumătate din țară în favoarea Conservatorilor. Liberal-Democrații, Laburiștii, SNP și Verzii au procedat astfel în peste o sută de circumscripții.