Noua strategie americană de securitate provoacă neliniște în Europa. În diferite capitale, documentul se lovește de respingere, deoarece descrie Uniunea Europeană ca un continent aflat în declin al civilizației și care subminează funcționarea politică. Liderii europeni consideră aceste concluzii nefondate și nedorite.
Strategia Casei Albe și a Pentagonului afirmă că țările europene se confruntă cu democrații erodate, că cenzura ar crește și că opoziția politică nu primește spațiu suficient. Această imagine este puternic contestată în Europa. Liderii subliniază că societățile lor decid singure cum sunt configurate libertățile, fără interferențe externe.
De asemenea, poziția americană privind migrația atrage critici puternice. Strategia susține că migrația în masă amenință identitatea națională a țările europene și că unele țări ar putea deveni de nerecunoscut în câteva decenii. Mai mulți politicieni europeni numesc aceasta o imagine nepotrivită și polarizantă, care corespunde opiniilor partidelor de extremă dreaptă.
Un alt punct important îl constituie sprijinul american acordat așa-numitelor partide patriotice, descrise de consilierii de securitate ai lui Trump ca aliați emergenți. Liderii europeni văd în acest sprijin o influențare directă a relațiilor politice interne și resping ferm această implicare yankee.
Mai mult, guvernele europene subliniază că relația strategică cu Statele Unite se bazează pe securitatea comună și nu pe evaluarea modului în care funcționează societățile europene. Ei consideră Statele Unite un aliat important, dar resping faptul că Washington-ul ar dicta procesele lor democratice.
Cu totul diferit sună tonul la Moscova. Oficialii ruși califică strategia americană ca fiind în mare măsură conformă cu viziunea propriului guvern. Acest lucru este datorat în special limbajului american mai moderat despre Rusia și lipsei unei calificări clare a Rusiei drept o amenințare.
Potrivit purtătorilor de cuvânt ruși, este pozitiv că strategia vizează restaurarea stabilității în relația dintre cele două țări. Acest lucru corespunde dorinței Moscovei de a se poziționa mai puțin ca adversar și mai mult ca partener în probleme regionale și mondiale.
Contradicția dintre respingerea europeană și aprobarea rusă scoate în evidență un punct sensibil: un document menit să întărească cooperarea transatlantică provoacă, de fapt, fricțiuni în cadrul alianței occidentale. Guvernele europene se tem că tonul dur față de UE și tonul mai blând față de Rusia pun presiune pe poziția lor de securitate.
În reacțiile de la Bruxelles și cele naționale răsună, așadar, același mesaj: SUA rămân un partener important, dar Europa își stabilește propria direcție. În timp ce Moscova îmbrățișează documentul, Europa clarifică faptul că analiza americană asupra continentului nu este împărtășită și nu va constitui o bază pentru colaborarea viitoare.