Biocombustibilii sunt considerați o alternativă la combustibilii fosili, pentru a reduce gazele cu efect de seră din sectorul transportului și al mobilității. În ultimii zece ani, UE a cheltuit aproximativ 430 de milioane de euro pentru a stimula biocombustibilii. Însă tranziția de la cercetarea de laborator la producția efectivă pe scară largă nu a decolat și ar putea dura mulți ani de acum înainte.
O așteptare pe termen lung a fost că produsele naturale din agricultură și horticultură ar putea fi materii prime pentru noi combustibili prietenoși cu mediul. Deocamdată, biocombustibilii produși sunt folosiți mai ales ca adaos în benzină, motorină și kerosen obișnuite, și doar într-o măsură foarte limitată.
Mai mult, disponibilitatea biomasei adecvate limitează utilizarea biocombustibililor. Comisia Europeană estimase că stimularea și utilizarea biocombustibililor ar crește independența energetică a UE. Dar, în realitate, multe materii prime sunt importate în special din țări terțe (de exemplu, uleiul uzat de gătit și prăjit importat din China, Regatul Unit, Malaezia și Indonezia).
Curtea Europeană de Conturi concluzionează că politicile europene nu reușesc să stimuleze producția și investițiile în acest sector nou. De exemplu, aviația ar putea deveni un mare consumator de biocombustibili, despre care UE a luat deja decizii. Nivelul cerut al combustibilului sustenabil pentru avioane până în 2030 a fost stabilit la 2,76 milioane de tone echivalent petrol, în timp ce capacitatea potențială actuală de producție abia ajunge la o zecime din această cantitate.
Viitorul biocombustibililor în transportul rutier a devenit de asemenea incert în ultimii ani. Accentul major pus pe trecerea la mașinile electrice, în combinație cu încheierea vânzării de mașini noi pe benzină și motorină în 2035, ar putea însemna că biocombustibilii vor fi folosiți în prea mică măsură pe scară largă în transportul rutier din UE.