Uniunea Europeană alocă în prezent anual 58 de miliarde de euro pentru a subvenționa agricultura. Această cheltuială reprezintă aproximativ o treime din totalul bugetului UE. De ani buni, factorii de decizie de la Bruxelles privesc cu invidie ușurința cu care miliarde sunt cheltuite anual prin Politica Agricolă Comună (PAC). Raportările despre fraude și abuzuri joacă acum un rol central în discuțiile ce vor urma privind revizuirea profundă a fondurilor agricole.
Subvențiile agricole ajung în majoritatea țărilor din Europa Centrală și de Est în mâinile politicienilor care se servesc pe ei înșiși, în detrimentul fermierilor, care văd cum terenurile lor dispar. The New York Times a investigat recent modul în care funcționează sistemul de subvenții al UE, iar ziarul flamand De Morgen a realizat următoarea detalizare despre felul în care cercul de prieteni al premierului Viktor Orbán din Ungaria a captat milioanele europene.
Cum acționează premierul ungar Orbán? Pentru a putea primi subvenții europene este nevoie de teren agricol. Așadar, Orbán a vândut mii de hectare de terenuri de stat angajaților apropiați, familiei și prietenilor. Unul dintre prietenii săi din copilărie a devenit astfel unul dintre cei mai bogați oameni din Ungaria. Deși subvențiile sunt destinate micilor fermieri, cercetările arată că 80% din bani ajung în mâinile a 20% dintre proprietarii de terenuri. Fermierii care critică sistemul sunt sistematic excluși de la subvenții și supuși unor audituri sau controale de mediu ciudate. Astfel de intimidări amintesc de epoca comunistă.
În 2010, Orbán și-a încercat din nou șansa pentru funcția de prim-ministru și a sperat, grație unei coaliții cu liderul fermierilor Angyan, să câștige voturile fermierilor. A reușit cu brio, numindu-l pe Angyan secretar de stat pentru Dezvoltare Rurală.
Orbán a concesionat mari suprafețe de terenuri susținătorilor politici, deoarece subvențiile europene sunt împărțite în funcție de mărimea parcelei. Guvernul lui Orbán a început în 2011 să concesioneze terenuri publice. Deși se spunea că doar fermierii locali pot participa, terenurile au ajuns în mâinile susținătorilor lui Orbán, care au plătit chirii foarte mici.
În 2015, Orbán a făcut un pas și mai mare, vânzând sute de mii de hectare de terenuri de stat aliaților politici și rudelor. Astfel, și-a consolidat puterea asupra zonelor rurale. Cumpărătorii au putut, la rândul lor, să beneficieze de milioane de subvenții agricole. Nemulțumit de această abordare, secretarul de stat și-a dat demisia și s-a întors împotriva lui Orbán.
Uniunea Europeană preferă să nu se amestece în chestiuni sensibile din politica internă și se bazează de regulă pe politicienii naționali aleși. În realitate, Europa nu are instrumentele necesare pentru a interveni în astfel de situații. În 2015, Parlamentul European a comandat un raport Institutului Transnațional din Amsterdam, după un avertisment cu privire la practica din Europa de Est, care a evidențiat aspecte de tipul confiscării de terenuri și înțelegeri dubioase. Raportul a scos la iveală parțial aceleași puncte sensibile ca și investigația recentă a The New York Times.
Comisia Europeană a declarat, în urma investigației, că nu tolerează fraudele în subvențiile agricole și efectuează controale financiare. În raportul anual din 2018 al Curții Europene de Conturi se menționează o rată a erorilor de 2,4% pentru cheltuielile din domeniul agriculturii și mediului rural. Pentru plățile directe către fermieri nu s-a identificat nicio rată a erorilor.
Statele membre și Parlamentul European negociază în prezent bugetul până în 2027. În acest context, Comisia Europeană a propus să lege acordarea fondurilor mai strict de o bună gestiune și de respectarea statului de drept. De asemenea, se așteaptă foarte mult de la noul procuror european, numit recent, care din anul viitor va putea urmări penal și aduce în fața justiției fraudele cu bani europeni.
Având în vedere că în anii următori vor trebui operate reduceri semnificative (din cauza ieșirii Marii Britanii sau a unei politici noi dorite) și că șefii de stat și miniștrii vor dori cel mult să mențină contribuțiile anuale la nivelul actual, întrebarea nu mai este dacă se vor tăia subvențiile agricole, ci cât se va tăia.