Întâlnirea a fost umbrită de opoziția puternică a țărilor care depind în mare măsură de veniturile din exportul de petrol. Acestea au reușit să împiedice încheierea unor acorduri clare privind reducerea utilizării combustibililor fosili. Drept urmare, o parte esențială a negocierilor a lipsit, ceea ce mai multe delegații au considerat un adevărat eșec.
Cu toate acestea, s-au făcut pași înainte în ceea ce privește sprijinul financiar pentru obiectivele de mediu și climatice. Conferința a adus noi angajamente de a ajuta țările să se protejeze mai bine împotriva vremii extreme și de a aloca mai mulți bani pentru proiecte care întăresc natura, pădurile și drepturile asupra terenurilor.
Numeroase delegații au vorbit despre un progres deosebit de necesar, dar au subliniat că acești pași sunt departe de a fi suficienți pentru provocările viitoare.
Rezultatul mixt a generat un sentiment de „puțin, dar totuși ceva”. Mai mulți participanți au văzut rezultatul ca pe o bază minimă pe care se poate construi, în timp ce alții s-au plâns că necesitatea de acțiune este mult mai mare decât ceea ce s-a convenit deocamdată.
Astfel, a rămas o impresie clară că conferința nu a reușit să valorifice impulsul pe care mulți îl așteptau.
Este remarcabil că toate acestea au avut loc în inima Amazonului, o regiune simbolică la nivel global pentru lupta împotriva defrișărilor și pierderii biodiversității. Deși acest subiect a fost prezent în mod evident, nu a existat o descoperire majoră. Planurile pentru o protecție sporită a pădurilor și a comunităților locale au fost discutate, dar au lipsit claritatea și fermitatea.
Decepția față de rezultatul final a fost cu atât mai puternică. Tocmai într-un loc unde efectele schimbărilor climatice sunt atât de vizibile, speranța era mare pentru o schimbare clară de direcție. Lipsa acesteia a alimentat criticile conform cărora conferința a făcut progrese, dar nu acele progrese pe care lumea le așteaptă.
În același timp, unii delegați au evidențiat faptul că colaborarea între țări rămâne posibilă, chiar și într-o perioadă în care tensiunile geopolitice cresc. Acest fapt a conferit întâlnirii o anumită valoare simbolică: dovada că acordurile internaționale nu trebuie să înceteze, chiar dacă pașii făcuți sunt mai mici decât și-ar fi dorit mulți.