Decizia a fost luată vinerea trecută în timpul unui summit informal european la Dublin. Cele cinci țări care formează nucleul delegației sunt Regatul Unit, Germania, Franța, Italia și Polonia. Acest grup este cunoscut sub numele de E5. La aceștia se adaugă reprezentanți ai Comisiei Europene și ai Consiliului European. Astfel, Europa are șapte negociatori care vor participa la discuții privind încheierea războiului Rusiei împotriva Ucrainei și viitoarele acorduri de securitate.
Anti-Moscova
Este remarcabil că liderii europeni nu au încredințat această sarcină lui Kaja Kallas, care, în calitate de cea mai înaltă reprezentantă a UE pentru afaceri externe, este însărcinată cu politica externă și de securitate comună. Poziția sa fermă anti-Moscova se ciocnește cu unele guverne UE care încep precaut să susțină că „va trebui totuși să discutăm cu Putin”.
Poziția fermă a lui Kallas în anumite chestiuni comerciale cu China și războiul americano-israelian împotriva Iranului au reprezentat un obstacol în mai multe capitale europene. La fel de notabil este că în ultimele luni președinta UE Ursula von der Leyen s-a implicat tot mai intens în chestiuni cu tentă internațională, cum ar fi recentă colaborarea mai strânsă promovată de Bruxelles cu Canada.
Anti-americanism
Atât von der Leyen, cât și Kallas nu au libertatea de a-și urma propriul drum și trebuie să consulte în prealabil factorii de decizie europeni cu privire la probleme politice sensibile sau cel puțin să îi informeze în prealabil. Acest lucru este deja mai mult sau mai puțin ancorat în fundația UE, unde cooperarea militară internațională este integrată încă de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în NATO (adică transmisă acesteia).
Răcirea recentă a relațiilor transatlantice cu Statele Unite este alimentată, printre altele, de noile taxe americane de import impuse unilateral de președintele Trump și de politica sa tot mai independentă în domeniul militar (cum ar fi amenințarea cu ocuparea Groenlandei). Acest lucru alimentează sentimentul anti-american latent de decenii în Europa, conducând din nou la apeluri pentru o „NATO fără SUA”.
(Încă?) fără acord
Faptul că în acest caz Kallas nu a fost delegată să reprezinte UE în negocierile americano-rusești nu se datorează doar unor motive practice (Marea Britanie este membră NATO, dar nu și UE; Polonia este vecină atât cu Ucraina, cât și cu Rusia implicate în război), ci și unui motiv politic decisiv: țările UE nu sunt (încă?) de acord asupra unei politici externe comune. Prin urmare, ele nu pot (încă?) vorbi cu o singură voce.
Dezbatere la Haga
Aceasta a fost și concluzia fostului ministru olandez pentru Comerț Exterior și Cooperare pentru Dezvoltare (2021-2022) Tom de Bruijn. Fostul diplomat a fost, între altele, timp mulți ani ambasadorul Olandei pe lângă UE la Bruxelles. Marți seara, la Haga, a participat ca vorbitor invitat la o emisiune publică organizată de Asociația pentru Management Guvernamental și de biroul de legătură al Parlamentului European la Haga, alături de profesoara Mendeltje van Keulen de la Universitatea din Haga și Carola van Rijnsoever, ambasadoarea adjunctă a Olandei pe lângă UE.
Sanctiuni noi
Negocierile cu rușii și americanii trebuie să vizeze, printre altele, încheierea războiului, un posibil armistițiu și viitoarele garanții de securitate pentru Ucraina. Țările europene spun că vor să acționeze împreună, chiar dacă reprezentanți ai celor cinci țări vor participa direct la negocierile internaționale.
Între timp, Kallas rămâne implicată în pregătirea unor noi sancțiuni europene împotriva Rusiei. În cel de-al 22-lea pachet de sancțiuni se discută despre o posibilă interdicție de intrare pentru rușii care au participat la războiul împotriva Ucrainei. Potrivit lui Kallas, pot fi obținute date despre acești militari, deși există încă întrebări despre modul practic de implementare.