UE va ratifica tratatul agricol în ciuda opoziției Franței și Poloniei

Decisivă a fost miercuri o schimbare a poziției Italiei (care amenința de mult timp că va vota împotrivă) și concesiile financiare noi făcute fermierilor europeni reticenți de către Bruxelles. Astfel au eșuat încercările franco-poloneze de a bloca procesul decizional european.

UE a accelerat finalizarea acordului de liber schimb cu țările Mercosur Brazilia, Argentina, Paraguay și Uruguay. După mai bine de 25 de ani de negocieri, acordul se află din nou pe masă într-o săptămână decisivă. Astfel, unul dintre cele mai mari acorduri de liber schimb din lume ar deveni realitate, după decenii de negocieri și lupte politice.

Miercuri, în cadrul unei reuniuni extraordinare pe Agricultură, Ursula von der Leyen a propus acordarea anticipată, în 2028, a accesului sectorului agricol la un fond de compensare în valoare de aproximativ 45 de miliarde de euro. Acești bani provin dintr-un fond de criză (de peste 80 de miliarde) pe care Von der Leyen dorește să-l includă în noul buget multianual al UE (2028 - 2035). Banii nu sunt noi, ci vor fi disponibili mai devreme și cu un scop mai precis decât planificat.

Mai ales Franța s-a opus vehement în ultimii ani. Într-un comentariu devastator, prestigioasa gazetă franceză Le Monde descrie cum președintele Macron a ajuns astfel într-o poziție excepțională în UE.

Conform ziarului, Macron a lăsat prea mult timp politica agricolă franceză să depindă de fermierii nemulțumiți și protestatari francezi. Drept urmare, Franța a rămas izolată diplomatic în momentul în care trebuiau impuse decizii în UE.

Le Monde subliniază că Franța nu a reușit, în ciuda eforturilor intense, să formeze împreună cu Polonia o minoritate de blocare. Astfel, un instrument important de putere a dispărut și strategia franceză a început să fie pusă sub presiune. Aceeași situație este valabilă și pentru Polonia, unde argumentele legate de problemele agronomice naționale au fost invocate în deciziile privind politica agricolă la nivelul UE.

Italia a avut un rol-cheie în această fază. După ce inițial Roma a ezitat, țara a cedat în cele din urmă în fața interesului comercial european mai larg. Astfel, câmpul de forțe în jurul acordului s-a schimbat.