Majoritatea țărilor din UE sunt dispuse, în cadrul noii politici agricole comune (PAC), să răspundă mai mult cererilor Parlamentului European și Comisiei Europene.
Cei mai mulți miniștri ai Agriculturii sunt deschiși să discute despre creșterea subvențiilor agricole pentru măsurile Green Deal, plafonarea subvențiilor UE pentru marile companii agroalimentare, includerea legislației sociale (a muncii) și mai multe subvenții agricole pentru bunăstarea animalelor.
La o ședință informală pe videoconferință luni trecut, majoritatea miniștrilor Agriculturii au fost de acord cu această apropiere față de Parlamentul European și Comisia Europeană, în încercarea de a asigura succesul negocierilor tripartite programate vineri, 30 aprilie, la Bruxelles. Anterior, președinția rotativă a UE asigurată de Portugalia declarase că aprilie este ultima șansă pentru lucrările detaliate, deoarece în cadrul super-trilogue-ului din 25 și 26 mai trebuie să se încheie acordul. Acest summit agricol coincide cu reuniunea semestrială a miniștrilor Agriculturii.
Procentul fondurilor agricole destinate măsurilor de Mediu și Climă („eco-scheme”) în activitatea agricolă este acum majorat de miniștri de la 20% inițial la 22% în 2023 și 2034, și până la 25% în 2025. Astfel, miniștrii urmează o concesie similară făcută anterior în Germania. S-a argumentat că fermierii nu trebuie doar să fie compensați pentru costurile (sau costurile lipsă) ale schemei eco, ci trebuie să poată și să obțină un profit din acestea.
De asemenea, miniștrii Agriculturii au răspuns solicitării Comisiei Europene și a Parlamentului European de a aborda în sfârșit și în sectorul agricol discuția îndelungată privind „un standard social” la nivelul întregii UE, cu privire la salariile minime, drepturile muncii și combaterea muncii la negru.
Mai ales forța de muncă temporară (străină) este încă subplătită sau exploatată la recoltare în unele țări. Se ia în considerare acum un sistem de sancțiuni. Ministrul portughez Maria do Céu Antunes a declarat luni că „vom găsi o soluție”.
Mai mult, se pare că vineri în trilog va fi posibilă o înțelegere privind modul de a pune capăt fluxurilor prea mari de subvenții europene către marile companii agricole. Țările vor putea alege între trei opțiuni: o limită maximă (care afectează doar marile companii), o reducere procentuală (care afectează pe toată lumea) sau o redistribuire (în favoarea celor mici, restul plătesc).
Țările care nu vor colabora pot fi sancționate prin reducerea finanțărilor (adică vor primi o amendă). Acesta este deja cazul în Republica Cehă, unde cea mai mare companie agricolă (Agrofert) este deținută de prim-ministrul Babiș, iar doar câteva zeci de antreprenori primesc trei sferturi din subvențiile agricole UE.
Cinci țări (Grecia, Croația, Cipru, Ungaria și România) se opun în prezent redistribuirii propuse a subvențiilor agricole, considerând că încă nu se corectează „distribuțiile inegale între țările UE”.
În ciuda apropiărilor, mai există destule obstacole și divergențe care pot face ca negocierile trilogului să eșueze. Pe multe aspecte, unele țări pot să-și mențină pozițiile ferme, iar comisarii UE sau europarlamentarii pot insista asupra propriilor lor direcții și viziuni. Rămâne de văzut dacă își vor păstra convingerea totală sau se vor mulțumi cu jumătate sau mai puțin.
Printre chestiunile explosive și încă neclare se numără reducerea produselor de protecție a plantelor chimice (cu 50% până în 2030), reducerea fertilizanților chimici (cu 20% până în 2030), agricultura ecologică pe 25% din suprafață (doar teren arabil sau din întregul teren agricol), menținerea unor benzi de protecție de-a lungul apelor (câți metri?), și rotirea culturilor (3, 4 sau 5% din terenul arabil).
În noua politică PAC, o parte din implementarea, controlul și supravegherea europeană va fi descentralizată înapoi către țările UE, care își pot delega mai departe atribuțiile către statele componente și regiuni. Astfel, politica agricolă europeană devine mai puțin uniformă și impusă și pot apărea măsuri tranzitorii și excepții pe țări.
Comisia Europeană va negocia cu fiecare țară în parte modul lor de abordare și implementare a condițiilor pentru subvențiile UE.