În capitalele europene crește din ce în ce mai mult convingerea că Uniunea Europeană trebuie să-și întărească poziția în lume. Mediul internațional este descris ca fiind mai dur și mai competitiv, cu marile puteri care își apără din ce în ce mai insistent propriile interese.
Un subiect central este competitivitatea Europei. Industria, tehnologia și capacitatea de producție sunt menționate ca piloni cruciali. Europa trebuie să evite să devină dependentă economic și să rămână în urmă față de alte mari puteri economice.
Comisarul european Séjourne consideră că statele UE trebuie, acum mai mult ca niciodată, să se angajeze în crearea unei industrii producătoare europene comune. Apelul comisarului francez al UE vine în pragul unui summit european menit să întărească poziția autonomă a UE între marile puteri economice precum SUA și China.
Apelul pentru o cooperare mai accelerată se suprapune și cu o chemare puternică făcută de fostul președinte al UE, Draghi, în weekendul trecut în câteva ziare mari europene. Italianul a lansat acum un an și jumătate un îndemn către noua Comisie Europeană condusă de Ursula von der Leyen pentru a întări poziția companiilor europene.
De asemenea, liderul grupului politic care reunește cel mai mare partid din politica europeană, PPE, Manfred Weber, a pledat la sfârșitul lunii trecute public pentru o politică europeană mai integrată, un apel care aproape echivalează cu o pledoarie pentru o federație a UE. El susține că țările NATO europene ar trebui, dacă este necesar, să devină o putere nucleară proprie, posibil utilizând armele nucleare britanice și franceze.
Fuziunea accelerată a marilor companii industriale europene, inclusiv a industriei de armament, reprezintă totodată o reacție la războiul Rusiei împotriva Ucraina și la războiul tarifar inițiat de Statele Unite împotriva restului lumii.
De asemenea, apărarea joacă un rol proeminent în dezbatere. Necesitatea de a coopera mai bine și de a întări producția europeană de arme este larg împărtășită, în contextul conflictelor internaționale și al riscurilor de securitate la frontul estic al Uniunii Europene.
În același timp, discuția despre cum ar trebui guvernată Uniunea Europeană revine (din nou) în prim-plan. Despre acesta se vorbește de mulți ani, dar s-au luat puține decizii. Propunerile de a simplifica și eficientiza procesul decizional întâmpină încă întrebări legate de fezabilitate și mereu câte un prim-ministru sau un ministru pune frână. Criticii spun că Bruxelles-ul pare să nu fi învățat nimic din Brexit.
Principiul unanimității în politica externă este considerat un obstacol important. Tot mai mulți politicieni ai UE atrag atenția că acest principiu poate bloca luarea deciziilor și împiedică Europa să acționeze rapid și unit. Mai ales în ultimii ani, s-a constatat din ce în ce mai des că în astfel de situații UE este pusă în fața faptului împlinit de alte mari puteri.